Inspiraţia mi-a venit gândindu-mă la un menemen vegan (eram într-o detoxifiere mai atipică) ce era făcut cu tempeh şi avea gustul unui menemen clasic, pe care îl iubesc şi l-am servit de atâtea ori!

De ce aveți nevoie pentru un Menemen vegan?

4 linguri de ulei de măsline

1 ceapă 

2 gogoșari                                                                   

3 roșii

puțin oregano uscat

sare de mare

piper

250g tofu

Cum îl preparați?

Căliți ceapa la foc mic (2-3 minute).

Adăugați gogoşarii mărunțiți și lăsați 5-6 minute să se înmoaie.

Tăiați roșiile cuburi și adăugați-le și pe ele, împreună cu oregano, sarea de mare și piperul. 

După încă 3-4 minute, adăugați și tofu (mărunțit în vas ori tăiat cubulețe dinainte).

Serviți menemenul cald, cu bucurie! Poftă bună!

Poate vă întrebaţi ce-i Vegmezanul. Dacă vă ataşez acest link şi mai apoi acesta, veţi înţelege că am dorit să prepar şi o reţetă sărată din deliciile vegane realizate de NoMoMoo* cu atâta dăruire!

Mai apoi, Vegmezan este un parmezan vegan din caju.

Iar eu am folosit făina de spelta albă (se lucrează mai uşor decât cu spelta integrală şi aluatul creşte mai pufos), pentru că am simţit că se vor completa de minune!

Care au fost toate ingredientele?

Ei bine, am avut aşa—

250g făină de spelta albă

5g drojdie umedă

3g sare de mare

1 lingură ulei de măsline

160ml apă

+ulei de măsline

+făină de spelta albă

+(opţional) 4-5 linguri suc de roşii

+1 roşie mare

+1 cutie de Vegmezan

Cum am procedat?

Am adăugat într-un bol primele 5 ingrediente, în ordinea menţionată, apoi am început să frământ. După ce-am obţinut un aluat compact şi nelipicios, l-am lăsat să stea 1 oră.

Am uns o tavă de pizza cu puţin ulei de măsline, am tapetat-o cu spelta, apoi am întins aluatul.

Dacă doriţi, puteţi folosi suc de roşii de casă pe blat (cu busuioc), însă nu este obligatoriu.

După ce am aşezat feliile de roşii pe blat, am introdus tava în cuptor 10 minute, la 220°C.

Am presărat Vegmezan peste pizza după ce am scos-o din cuptor.

Tata era în vizită la noi şi a fost încântat. Mi-a mărturisit că nici nu a simţit că pizza este vegană.

*Voi reveni în octombrie cu noi reţete vegane care integrează şi alte bunătăţuri NoMoMoo. Până atunci, vă vor ţine companie reţete deja testate, dar nepublicate, şi noi reţete de pe urma detoxifierii la care ne supunem din nou.

 

100g quinoa (+500ml apă)

sare

1 lingură de ulei de măsline

60ml apă

+suc de roşii

+2 roşii

+sare

Opţional: avocado

Cum ajung toate acestea pizza?

Peste quinoa se toarnă apa fierbinte.

După o jumătate de oră, quinoa se scurge bine, apoi se adaugă în blender, împreună cu sarea, uleiul de măsline şi apa.

După mărunţire, întindeţi pe o tavă de pizza, peste hârtie de copt. Coaceţi în cuptorul preîncălzit, la 200°C, 20 de minute.

Scoateţi din cuptor, întindeţi suc de roşii peste blat, aşezaţi roşiile tăiate felii, adăugaţi sare, apoi mai coaceţi încă 15 minute, tot la 200°C.

Puteţi adăuga felii de avocado peste pizza după ce o scoateţi a doua oară din cuptor.

Poftă bună! Vă va plăcea!

Rămăsesem fără făină albă şi unii din casă erau cam sătui de gustul făinii integrale. Mai aveam făină graham, cumpărată de aici, aşa că am copt o pâine graham. Mamei mele îi plăcea foarte mult şi ţin minte că mâncam destul de des în copilărie.

Am folosit

5g drojdie uscată

350ml apă

1 linguriţă zahăr

500g făină graham

7g sare de mare

2 linguri ulei de măsline

Am amestecat apa, drojdia şi zahărul şi le-am lăsat să stea 5 minute.

În făina graham am adăugat sarea de mare, apoi uleiul de măsline şi amestecul de drojdie şi apă anterior.

Aluatul va fi unul destul de lichid; folosiţi o lingură de lemn pentru a-l omogeniza, apoi lăsaţi-l să crească o oră.

Pregătiţi o tavă de chec cu hârtie de copt şi turnaţi compoziţia în ea.

Coaceţi 25 de minute în cuptorul preîncălzit la 200⁰C.

Am mai testat eu reţete de ciabatta, mai exact mini-ciabatta, în trecut, însă acum parcă am optimizat versiunea pe care o tot coc în această perioadă, că se cere. :D

Pentru 2 pâinici, am nevoie de:

400ml apă

5g drojdie uscată

2 linguriţe de zahăr

500g făină (+ făină pentru planşa de aluat)

10g sare de mare

1 lingură de ulei de măsline extravirgin (+ încă 2 linguri pentru planşa de aluat)

Durează un pic mai mult, însă merită munca şi aşteptarea!

Pentru 5 minute, lăsăm amestecul de apă-drojdie-zahăr să stea.

Apoi, îl turnăm peste făină, în care am adăugat şi sarea, însă în partea opusă, pentru a nu dezactiva drojdia.

Adăugăm şi uleiul de măsline, apoi frământăm până vom încorpora toată făina. Amestecul va fi lipicios.

Lăsaţi să stea 10 minute într-un bol.

* Pe o planşă de aluat, turnaţi 2 linguri de ulei de măsline, scoateţi aluatul şi întindeţi-l prin ulei, trageţi de el, apoi lăsaţi-l să mai stea 10 minute.

** Repetaţi acest pas de încă 2 ori, fără a mai adăuga ulei de măsline pe planşă.

*** Adăugaţi făină pe planşă, scoateţi aluatul şi întindeţi-l prin făină, apoi lăsaţi-l să stea 30 de minute.

**** Împărţiţi aluatul în două. Întindeţi cu mâna una dintre bucăţi sub forma unui dreptunghi. „Lipiţi” laturile mari, apoi întoarceţi ciabatta pe partea cealaltă şi aşezaţi-o într-o tavă pregătită cu hârtie de copt. Procedaţi la fel cu a doua ciabatta.

***** Coaceţi în cuptorul preîncălzit, la 220⁰C, pentru 10 minute. Reduceţi apoi temperatura la 180⁰C şi mai coaceţi pentru 3 minute şi jumătate.

 Lăsaţi să se răcească şi... bucuraţi-vă! ♥

Poate că nu am fost eu mare fană pesto, însă când mi-a rămas busuioc şi nu am vrut să se strice, am zis să încerc să îmi fac varianta mea.

Şi nu am folosit toate ingredientele clasice, le-am mai adaptat—

30g busuioc

2 căţei de usturoi

20g nuci

3 linguri ulei de măsline

2g sare de mare

1 strop de suc de lămâie

Acestea toate le-am adăugat în blender şi, la final, după ce au fost mărunţite, le-am pus la păstrare într-un borcănaş, în frigider.

Merge nu doar cu paste, ci şi pe-o felie de pâine proaspătă... ori crocantă!  

P.S. Pentru borcănaşul de pesto din anul acesta, că încerc să îmi tot fac, am folosit

45g busuioc

2 căţei de usturoi

30g seminţe de pin (mai aveam cumpărate din Tunisia)

4 linguri ulei de măsline

3g sare;

a ieşit foarte cremos, cu gust puternic şi proaspăt.

8 turte

300g făină de grâu spelta

3g sare

100ml apă

30ml ulei de măsline

Povesteam cu o prietenă dragă fix despre grâul spelta. Eu deja îmi comandasem făină de spelta, s-o încerc.

Rămân fără pâine de alac şi este nevoie de o soluţie rapidă pentru cină. Zic— „Ia să fac nişte turte”.

Amestec făina cu sarea, apoi adaug apa şi uleiul de măsline (puteţi folosi şi alt ulei) şi frământ până obţin un aluat nelipicios.

Îl împart în 8 bucăţi egale, din care fac bile. Iau câte o bilă, o turtesc şi apoi o întind uşor cu făcăleţul.

Se prăjesc într-o tigaie cu fund gros pe ambele părţi până se rumenesc.

Dacă rămân, merg şi la micul dejun, cu o dulceaţă faină!

diametru tavă: 20cm

Umplutură:

500g spanac

100g brânză (feta)

1 ou

2 căţei usturoi

50g unt

Foi:

250g făină

10g sare

30ml ulei de măsline

100ml apă

1 lingură oţet

+ulei de măsline, făină pentru tapetat

+unt pentru uns plăcinta

Prin Grecia, dar şi în magazinele şi restaurantele cu specific grecesc de la noi, am mâncat plăcintă cu spanac (Spanakopita) de-am înnebunit. Şi de m-a înnebunit. Aşa că, de ce să nu meargă o variantă proprie, coaptă în casă?

Pe fundul tăvii cu fund detaşabil am aşezat hârtie de copt, decupând de jur-împrejur hârtia în plus. Am uns partea laterală cu ulei de măsline şi am tapetat cu făină.

Mai întâi, faceţi aluatul pentru foi, amestecând făina, sarea, uleiul de măsline, apa şi oţetul. Frâmântaţi şi împărţiţi-l în 4 bucăţi cât de cât egale.

Apoi, faceţi umplutura (pe mine m-a ajutat Marcel). Spălaţi şi curăţaţi spanacul şi căliţi-l în unt până când se înmoaie. Se varsă zeama în exces şi se adaugă brânza mărunţită, oul bătut şi usturoiul strivit. Se mai lasă încă trei minute pe foc mic.  

Întindeţi foile, una câte una, adăugând umplutura şi închizându-le. Veţi avea trei astfel de straturi duble, iar la final adăugaţi ultima foaie (pe aceasta o veţi unge cu unt).

Coaceţi la 200°C, în cuptorul preîncălzit, timp de 25 minute.

P.S. Sunt minunate plăcintele făcute în întregime în casă!

Inspiraţia mi-a venit de la o specialitate toscană, însă, de aici, mi-am lăsat imaginaţia şi simţurile să funcţioneze. Pot spune că am primit aprecieri şi sper să vă placă şi vouă.

4g drojdie uscată

2 linguri vin de Marsala

1 lingură sirop de agave

90ml apă (călduţă)

100g făină de migdale

50g făină de tapioca

30ml ulei de măsline

un vârf de cuţit de sare

1 ciorchine de struguri

40g zahăr de cocos

+făină de tapioca, ulei de măsline, sirop de agave

Am amestecat drojdia, vinul (nu neapărat de Marsala), siropul de agave şi am turnat apa călduţă peste, începând să încorporez făina de migdale, apoi pe cea de tapioca (dacă aluatul va fi prea lipicios, mai puteţi adăuga făină de tapioca ulterior). După ce am adăugat şi uleiul de măsline şi sarea, am frământat aluatul şi l-am lăsat să stea 45 de minute.

Între timp, am spălat boabele de struguri, am uns o tavă de 15x22 cm cu ulei de măsline şi am tapetat-o cu făină de tapioca.

Am întins cu mâna jumătate de aluat în tavă, aşezând jumătate din boabele de struguri peste el. Apoi, am turnat zahărul de cocos peste şi am acoperit cu cealaltă jumătate de aluat (atenţie, este sfărâmicios), aşezând apoi strugurii rămaşi peste şi turnând sirop de agave.

Am copt în cuptorul preîncălzit la 170°C, timp de 20 minute, apoi pentru încă 25 de minute la 150°C.

Hmmm… până să ajung la Napoli, acum 2 ani, încercasem pizza napolitană în Sicilia şi mă încântase… dar cea mai bună pizza din viaţa mea am servit-o la Pozzuoli, la 20 km de capitala Campaniei.

Simplitatea şi savoarea ingredientelor… până la urmă, acestea fac o pizza bună fantastică. Iar la acest capitol, sunt clasică!

Am căutat, am citit, am adaptat şi iată cum face o pizza napolitană, fără instrumente de bucătărie prea complicate.

Pentru 3 pizza mari veţi avea nevoie de:

420g făină

250ml apă

1g drojdie proaspătă

10g sare

+ulei de măsline

+griş

+roşii pasate

+3 bile de mozzarella

+busuioc proaspăt

Pentru început, mixaţi timp de 2 minute apa cu 220g făină. Lăsaţi să stea, la temperatura camerei, 30 de minute. Aceasta va reprezenta baza pizzei noastre.

După ce a trecut jumătatea de oră, adăugaţi drojdia şi începeţi să frământaţi bine, încorporând, pe rând, toată făina rămasă. La final, după ce făina a fost absorbită (ca să nu dezactivaţi drojdia), adăugaţi sarea. Continuaţi să frământaţi şi, când simţiţi că aluatul s-a legat (va trebui să fie elastic şi fin), puneţi-l într-o folie de plastic şi lăsaţi-l 2 ore la temperatura camerei.

Apoi, după ce a crescut, frământaţi-l pe o planşă, apoi împărţiţi-l în trei bucăţi egale. Ca în fotografie, rulaţi aluatul, uniţi capetele şi acoperiţi cu marginile aluatului. Se vor forma bile. Băgaţi-le la frigider, în câte un vas cu capac. Astfel, drojdia va lucra mai lent, însă gustul pe care îl veţi obţine va fi fantastic.

După cel puţin 5-6 ore în frigider, puteţi scoate aluatul şi coace pizza (bilele ţin 3 zile, aşadar nu trebuie să le coaceţi pe toate în prima zi… veţi observa că la ultima bilă gustul va fi cel mai bun). 

Eu folosesc ulei de măsline în tavă şi griş (care face aluatul mai pufos). Adaug ulei de măsline şi peste aluat şi întind bine în tavă, apoi torn roşii pasate deasupra şi bag în cuptorul preîncălzit, la 220°C. Coc pentru 4 minute şi jumătate.

Apoi, scot, aşez feliile de mozzarella deasupra şi o mai las 3 minute în cuptor.

După ce este gata, presăraţi frunze de busuioc proaspăt şi, după ce se răceşte 1 minut, tăiaţi-vă o felie.

Cum vă place? J