Poate că nu am fost eu mare fană pesto, însă când mi-a rămas busuioc şi nu am vrut să se strice, am zis să încerc să îmi fac varianta mea.

Şi nu am folosit toate ingredientele clasice, le-am mai adaptat—

30g busuioc

2 căţei de usturoi

20g nuci

3 linguri ulei de măsline

2g sare de mare

1 strop de suc de lămâie

Acestea toate le-am adăugat în blender şi, la final, după ce au fost mărunţite, le-am pus la păstrare într-un borcănaş, în frigider.

Merge nu doar cu paste, ci şi pe-o felie de pâine proaspătă... ori crocantă!  

P.S. Pentru borcănaşul de pesto din anul acesta, că încerc să îmi tot fac, am folosit

45g busuioc

2 căţei de usturoi

30g seminţe de pin (mai aveam cumpărate din Tunisia)

4 linguri ulei de măsline

3g sare;

a ieşit foarte cremos, cu gust puternic şi proaspăt.

Hmmm… până să ajung la Napoli, acum 2 ani, încercasem pizza napoletană în Sicilia şi mă încântase… dar cea mai bună pizza din viaţa mea am servit-o la Pozzuoli, la 20 km de capitala Campaniei.

Simplitatea şi savoarea ingredientelor… până la urmă, acestea fac o pizza bună fantastică. Iar la acest capitol, sunt clasică!

Am căutat, am citit, am adaptat şi iată cum face o pizza napoletană, fără instrumente de bucătărie prea complicate.

Pentru 3 pizza mari veţi avea nevoie de:

420g făină

250ml apă

1g drojdie proaspătă

10g sare

+ulei de măsline

+griş

+roşii pasate

+3 bile de mozzarella

+busuioc proaspăt

Pentru început, mixaţi timp de 2 minute apa cu 220g făină. Lăsaţi să stea, la temperatura camerei, 30 de minute. Aceasta va reprezenta baza pizzei noastre.

După ce a trecut jumătatea de oră, adăugaţi drojdia şi începeţi să frământaţi bine, încorporând, pe rând, toată făina rămasă. La final, după ce făina a fost absorbită (ca să nu dezactivaţi drojdia), adăugaţi sarea. Continuaţi să frământaţi şi, când simţiţi că aluatul s-a legat (va trebui să fie elastic şi fin), puneţi-l într-o folie de plastic şi lăsaţi-l 2 ore la temperatura camerei.

Apoi, după ce a crescut, frământaţi-l pe o planşă, apoi împărţiţi-l în trei bucăţi egale. Ca în fotografie, rulaţi aluatul, uniţi capetele şi acoperiţi cu marginile aluatului. Se vor forma bile. Băgaţi-le la frigider, în câte un vas cu capac. Astfel, drojdia va lucra mai lent, însă gustul pe care îl veţi obţine va fi fantastic.

După cel puţin 5-6 ore în frigider, puteţi scoate aluatul şi coace pizza (bilele ţin 3 zile, aşadar nu trebuie să le coaceţi pe toate în prima zi… veţi observa că la ultima bilă gustul va fi cel mai bun). 

Eu folosesc ulei de măsline în tavă şi griş (care face aluatul mai pufos). Adaug ulei de măsline şi peste aluat şi întind bine în tavă, apoi torn roşii pasate deasupra şi bag în cuptorul preîncălzit, la 220°C. Coc pentru 4 minute şi jumătate.

Apoi, scot, aşez feliile de mozzarella deasupra şi o mai las 3 minute în cuptor.

După ce este gata, presăraţi frunze de busuioc proaspăt şi, după ce se răceşte 1 minut, tăiaţi-vă o felie.

Cum vă place? J