Poate vă întrebaţi ce-i Vegmezanul. Dacă vă ataşez acest link şi mai apoi acesta, veţi înţelege că am dorit să prepar şi o reţetă sărată din deliciile vegane realizate de NoMoMoo* cu atâta dăruire!

Mai apoi, Vegmezan este un parmezan vegan din caju.

Iar eu am folosit făina de spelta albă (se lucrează mai uşor decât cu spelta integrală şi aluatul creşte mai pufos), pentru că am simţit că se vor completa de minune!

Care au fost toate ingredientele?

Ei bine, am avut aşa—

250g făină de spelta albă

5g drojdie umedă

3g sare de mare

1 lingură ulei de măsline

160ml apă

+ulei de măsline

+făină de spelta albă

+(opţional) 4-5 linguri suc de roşii

+1 roşie mare

+1 cutie de Vegmezan

Cum am procedat?

Am adăugat într-un bol primele 5 ingrediente, în ordinea menţionată, apoi am început să frământ. După ce-am obţinut un aluat compact şi nelipicios, l-am lăsat să stea 1 oră.

Am uns o tavă de pizza cu puţin ulei de măsline, am tapetat-o cu spelta, apoi am întins aluatul.

Dacă doriţi, puteţi folosi suc de roşii de casă pe blat (cu busuioc), însă nu este obligatoriu.

După ce am aşezat feliile de roşii pe blat, am introdus tava în cuptor 10 minute, la 220°C.

Am presărat Vegmezan peste pizza după ce am scos-o din cuptor.

Tata era în vizită la noi şi a fost încântat. Mi-a mărturisit că nici nu a simţit că pizza este vegană.

*Voi reveni în octombrie cu noi reţete vegane care integrează şi alte bunătăţuri NoMoMoo. Până atunci, vă vor ţine companie reţete deja testate, dar nepublicate, şi noi reţete de pe urma detoxifierii la care ne supunem din nou.

Hmmm… până să ajung la Napoli, acum 2 ani, încercasem pizza napoletană în Sicilia şi mă încântase… dar cea mai bună pizza din viaţa mea am servit-o la Pozzuoli, la 20 km de capitala Campaniei.

Simplitatea şi savoarea ingredientelor… până la urmă, acestea fac o pizza bună fantastică. Iar la acest capitol, sunt clasică!

Am căutat, am citit, am adaptat şi iată cum face o pizza napoletană, fără instrumente de bucătărie prea complicate.

Pentru 3 pizza mari veţi avea nevoie de:

420g făină

250ml apă

1g drojdie proaspătă

10g sare

+ulei de măsline

+griş

+roşii pasate

+3 bile de mozzarella

+busuioc proaspăt

Pentru început, mixaţi timp de 2 minute apa cu 220g făină. Lăsaţi să stea, la temperatura camerei, 30 de minute. Aceasta va reprezenta baza pizzei noastre.

După ce a trecut jumătatea de oră, adăugaţi drojdia şi începeţi să frământaţi bine, încorporând, pe rând, toată făina rămasă. La final, după ce făina a fost absorbită (ca să nu dezactivaţi drojdia), adăugaţi sarea. Continuaţi să frământaţi şi, când simţiţi că aluatul s-a legat (va trebui să fie elastic şi fin), puneţi-l într-o folie de plastic şi lăsaţi-l 2 ore la temperatura camerei.

Apoi, după ce a crescut, frământaţi-l pe o planşă, apoi împărţiţi-l în trei bucăţi egale. Ca în fotografie, rulaţi aluatul, uniţi capetele şi acoperiţi cu marginile aluatului. Se vor forma bile. Băgaţi-le la frigider, în câte un vas cu capac. Astfel, drojdia va lucra mai lent, însă gustul pe care îl veţi obţine va fi fantastic.

După cel puţin 5-6 ore în frigider, puteţi scoate aluatul şi coace pizza (bilele ţin 3 zile, aşadar nu trebuie să le coaceţi pe toate în prima zi… veţi observa că la ultima bilă gustul va fi cel mai bun). 

Eu folosesc ulei de măsline în tavă şi griş (care face aluatul mai pufos). Adaug ulei de măsline şi peste aluat şi întind bine în tavă, apoi torn roşii pasate deasupra şi bag în cuptorul preîncălzit, la 220°C. Coc pentru 4 minute şi jumătate.

Apoi, scot, aşez feliile de mozzarella deasupra şi o mai las 3 minute în cuptor.

După ce este gata, presăraţi frunze de busuioc proaspăt şi, după ce se răceşte 1 minut, tăiaţi-vă o felie.

Cum vă place? J