Ieri (17 decembrie) a fost Sf. Barbara, o sărbătoare foarte importantă în Georgia. Lobiani este felul principal.

Ce este lobiani? O plăcintă umplută cu fasole. (Mi-a plăcut la nebunie când am gustat-o în Tbilisi.)

Marcel a avut ideea să facem versiunea noastră, aşa că iată reţeta!

Pentru aluat (2 porţii):

80ml apă

2g drojdie proaspătă

1 linguriţă de zahăr

125g făină

2g sare

Lăsaţi drojdia şi zahărul să stea în apă 5 minute. Adăugaţi făina şi sarea. Frământaţi. Lăsaţi aluatul să crească 1 oră.

Pentru umplutură (2 porţii):

250g fasole fiartă

4 căţei de usturoi

sare

Zdrobiţi fasolea şi căţeii de usturoi. Adăugaţi sarea.

Metodă:

Împărţiţi aluatul în două. Întindeţi cu sucitorul fiecare jumătate de aluat. Adăugaţi amestecul de fasole şi usturoi peste fiecare foaie de aluat. Formaţi o semilună lipind capetele aluatului. Coaceţi într-o tigaie pe foc mic până la rumenire. Savuraţi.

A fost delicioasă şi săţioasă!

• De primăvară

Aluat:

200g făină

5g drojdie proaspătă

100ml lapte bătut

sare

Umplutură:

2 legături de lobodă de la Sol şi Suflet

sare

unt

1 fir usturoi

+1 ou mic

Variantă: Putem adăuga caş deasupra lobodei.

• De toamnă

Aluat:

240g făină

5g drojdie proaspătă

160g smântână

sare

Umplutură:

300g lobodă 

sare

unt

1 căţel de usturoi pisat

+2 linguri de lapte

Formă: 20x20 cm

Loboda a fost ingredientul anului pentru mine! M-am îndrăgostit! M-am simţit foarte norocoasă că am putut prepara această plăcintă cu lobodă şi primăvara, dar şi toamna.

O preparăm în mod asemănător. Pentru aluat, amestecaţi drojdia cu laptele bătut ori cu smântâna, adăugând cantitatea de făină corespunzătoare, după caz. Aluatul va fi nelipicios şi uşor tare. Lăsaţi să crească 1 oră.

Apoi, şi pe mine m-a ajutat un om bun pe nume Marcel, spălaţi loboda – atenţie, rozul acela pătează, că eu cu lobodă roşie am lucrat – şi lăsaţi-o pe foc mic 10 minute, în puţin unt, adăugând sarea, firul de usturoi verde sau căţelul de usturoi, după anotimp.

Într-o formă unsă cu unt şi tapetată cu făină, întindeţi jumătate de aluat. Adăugaţi umplutura, apoi caşul, dacă doriţi, apoi cealaltă jumătate de aluat, prinzând foile de aluat una de alta.

Ungeţi cu ou sau cu lapte deasupra, apoi coaceţi în cuptorul preîncălzit, la 180°C, 20 de minute. 

Mă tot pregătesc să postez această reţetă de la Revelion. Inspiraţia ei a stat în supa de morcovi şi ghimbir delicioasă şi servită în Kenya. Efectiv, Marcel a fost cel care a pregătit-o, ca să am şi eu ceva sărat vegetarian de pus pe masă.   

A folosit—

150g dovleac plăcintar

sare

10g ghimbir

1 căţel de usturoi

100ml apă

A curăţat dovleacul plăcintar şi a tăiat feliile, pe care le-a lăsat în cuptor o oră, într-o tavă pregătită cu hârtie de copt, la 180-200⁰C.

Apoi, cât încă sunt fierbinţi, se adaugă într-un blender, împreună cu sarea, ghimbirul, usturoiul şi apa. După 1-2 minute, o puteţi servi.

Eu am preferat să o fac cu pătură de răstăuţe şi să intru astfel în noul an. J

P.S. Dacă lăsaţi dovleacul să se răcească, folosiţi apă fierbinte în blender.

Poate că nu am fost eu mare fană pesto, însă când mi-a rămas busuioc şi nu am vrut să se strice, am zis să încerc să îmi fac varianta mea.

Şi nu am folosit toate ingredientele clasice, le-am mai adaptat—

30g busuioc

2 căţei de usturoi

20g nuci

3 linguri ulei de măsline

2g sare de mare

1 strop de suc de lămâie

Acestea toate le-am adăugat în blender şi, la final, după ce au fost mărunţite, le-am pus la păstrare într-un borcănaş, în frigider.

Merge nu doar cu paste, ci şi pe-o felie de pâine proaspătă... ori crocantă!  

P.S. Pentru borcănaşul de pesto din anul acesta, că încerc să îmi tot fac, am folosit

45g busuioc

2 căţei de usturoi

30g seminţe de pin (mai aveam cumpărate din Tunisia)

4 linguri ulei de măsline

3g sare;

a ieşit foarte cremos, cu gust puternic şi proaspăt.

diametru tavă: 20cm

Umplutură:

500g spanac

100g brânză (feta)

1 ou

2 căţei usturoi

50g unt

Foi:

250g făină

10g sare

30ml ulei de măsline

100ml apă

1 lingură oţet

+ulei de măsline, făină pentru tapetat

+unt pentru uns plăcinta

Prin Grecia, dar şi în magazinele şi restaurantele cu specific grecesc de la noi, am mâncat plăcintă cu spanac (Spanakopita) de-am înnebunit. Şi de m-a înnebunit. Aşa că, de ce să nu meargă o variantă proprie, coaptă în casă?

Pe fundul tăvii cu fund detaşabil am aşezat hârtie de copt, decupând de jur-împrejur hârtia în plus. Am uns partea laterală cu ulei de măsline şi am tapetat cu făină.

Mai întâi, faceţi aluatul pentru foi, amestecând făina, sarea, uleiul de măsline, apa şi oţetul. Frâmântaţi şi împărţiţi-l în 4 bucăţi cât de cât egale.

Apoi, faceţi umplutura (pe mine m-a ajutat Marcel). Spălaţi şi curăţaţi spanacul şi căliţi-l în unt până când se înmoaie. Se varsă zeama în exces şi se adaugă brânza mărunţită, oul bătut şi usturoiul strivit. Se mai lasă încă trei minute pe foc mic.  

Întindeţi foile, una câte una, adăugând umplutura şi închizându-le. Veţi avea trei astfel de straturi duble, iar la final adăugaţi ultima foaie (pe aceasta o veţi unge cu unt).

Coaceţi la 200°C, în cuptorul preîncălzit, timp de 25 minute.

P.S. Sunt minunate plăcintele făcute în întregime în casă!

 
Am nişte minunăţii de săptămâni, în care muncesc atât de mult, că de programul zilnic nu mă prea pot ţine (reţeta ar fi trebuit publicată ieri). Colac peste pupăză, azi este şi ziua mea onomastică (de care nu ştie mai nimeni), dar tot am făcut un tort şi o pizza, să fie festiv. J

Şi îmi mai amintesc de Iran. Mi-e dor de Iran, de prietenii mei de acolo, de gustul pe care această mirza ghasemi îl avea... mi-e dor să umblu – prin ţară am tot făcut-o, mi-e dor să nu mai fie restricţii, să putem merge unde ne dorim, să îmbrăţişăm pe oricine înainte de a-l (a o) întreba dacă ne dă voie.

Iranul a avut la fiecare călătorie o căldură aparte în ochii mei. Ceva ce nu am mai găsit altundeva decât acasă.

Felul acesta de mâncare, original din nord (de pe lângă Caspică), a fost salvarea mea printre mult prea multe feluri nevegetariene.

Aşa de mult mi-a plăcut prima dată când l-am gustat (eram în Masuleh), că i-am transmis felicitări bucătarului şi am mai cerut o porţie. Chelnerul de acolo m-a învăţat cum să prepar mirza şi mi-am notat conştiincioasă.

Deloc greu.

Pentru 4 porţii aveţi nevoie de

4 vinete

3-4 căţei de usturoi

3 roşii

(Marcel a insistat să punem şi 1 ceapă)

1 ou mare

sare

+ulei de măsline pentru călit

Coaceţi vinetele. Lăsaţi-le să se răcească, apoi curăţaţi-le.

Începeţi să căliţi usturoiul curăţat şi tăiat, apoi adăugaţi roşiile tăiate şi ceapa tăiată mărunt (şi lăsaţi pe foc mediu cam 5 minute). Adăugaţi vinetele mărunţite şi sare după gust (şi mai lăsaţi pe foc 5 minute).

După ce se rumenesc toate bine, spargeţi oul peste şi amestecaţi.

Serviţi-o caldă.

Este un aperitiv, pe care l-am întâlnit şi lângă orez sau cartofi prăjiţi. 

Sau puteţi întinde mirza pe o felie de pâine sau lipie.

Aroma este fantastică! Şi-uite-aşa, măcar culinar... şi tot călătorim!

Ultima mea amintire legată de mirza ghasemi este prepararea ei de către un drag prieten întâlnit pe Insula Qeshm – el era din nord, eu pofteam mirza, el ştia că nu voi găsi nicăieri, aşa că a gătit-o acolo... şi Marcel l-a ajutat bucuros.

P.S. Vinetele le-am avut de la o prietenă dragă. J