● Ingrediente

4 cartofi roz medii

sare de mare

piper

140g TzaTziki de la NoMoMoo

● Cum îi pregătim?

Radeţi cartofii folosind o răzătoare obişnuită.

Amestecaţi cu sare de mare şi piper după gust.

Adăugaţi TzaTziki de la NoMoMoo şi amestecaţi cu mâna.

Formaţi tocineii (semisfere) şi aşezaţi-i într-o tavă pregătită cu hârtie de copt.

Coaceţi 20 de minute în cuptorul preîncălzit la 230°C.

Am obţinut 7 măricei. I-am mâncat cu poftă cu ceapă verde, ceea ce vă doresc şi vouă!

● Precizări

Reţeta am primit-o de la o doamnă bucătăreasă din Stejărişu în anul de graţie 2020. Conţineau telemea în reţeta originală şi cartofi neaoşi. Se pare că i-a venit nu numai rândul la gătit, ci şi la adaptat niţel. Iar Marcel a fost de real ajutor!

Inspiraţia mi-a venit gândindu-mă la un menemen vegan (eram într-o detoxifiere mai atipică) ce era făcut cu tempeh şi avea gustul unui menemen clasic, pe care îl iubesc şi l-am servit de atâtea ori!

De ce aveți nevoie pentru un Menemen vegan?

4 linguri de ulei de măsline

1 ceapă 

2 gogoșari                                                                   

3 roșii

puțin oregano uscat

sare de mare

piper

250g tofu

Cum îl preparați?

Căliți ceapa la foc mic (2-3 minute).

Adăugați gogoşarii mărunțiți și lăsați 5-6 minute să se înmoaie.

Tăiați roșiile cuburi și adăugați-le și pe ele, împreună cu oregano, sarea de mare și piperul. 

După încă 3-4 minute, adăugați și tofu (mărunțit în vas ori tăiat cubulețe dinainte).

Serviți menemenul cald, cu bucurie! Poftă bună!

 

Apoi, la sfârşitul anului trecut, în Liban, în chiar miticul Byblos, mi-a făcut cu ochiul o prăjitură galbenă. Avea turmeric, însă mi-a plăcut la nebunie. La revenirea acasă, am încercat să o coc – şi mi-a reuşit!

Provocarea aceasta dragă NoMoMoo, începută săptămâna trecută, m-a făcut să forţez şi mai mult limitele acestei prăjituri, căutând şi găsind ingrediente înlocuitoare vegane şi fără gluten.

Vedeta? Smântâna de caju de la NoMoMoo!

Veţi avea nevoie de o tavă de 20x20 cm şi de—

100g amidon din porumb

un strop de sare de mare

110g zahăr brun

100g făină de ovăz fără gluten

1 linguriţă de turmeric

4g praf de copt

140g smântână de caju

apă de portocal

90ml apă de izvor

35ml ulei de in

1 lingură de tahini

9 boabe de fistic

Cum îmi place să rămân în element, ingredientele mi le aleg, pe cât posibil, din ţările ale căror reţete le pregătesc – sau din apropiere. Iubesc producătorii locali!

Ca elemente de bază, amidon am folosit românesc. Sarea de mare a fost cumpărată din Liban, de la o mănăstire din sătucul Anfeh. Apa de portocal tot din Liban am cumpărat-o – şi puteţi adăuga chiar şi un pic mai mult de-un strop. Tahini l-am cumpărat în Turcia, în timp ce fisticul este iranian, procesat însă în România. Iar uleiul de in este românesc. Ingredientele cele mai bune reuşesc să ne facă să transformăm o mâncare obişnuită într-una deosebită, mai ales dacă gătim cu dragoste! Şi cu ajutor!

Revenind la smântâna de la NoMoMoo, este deosebită! Pufoasă, versatilă, minunată! Panda crede la fel.

Pentru a coace această prăjitură, numai bună de servit ca atare sau la un ceai, amestecăm amidonul, sarea de mare, zahărul brun, făina de ovăz, turmericul şi praful de copt.

Apoi, începem să adăugăm ingredientele umede: smântânica de caju, apa de portocal, apa de izvor şi uleiul de in.

Amestecăm cu o lingură de lemn până la omogenizare.

Ungem tava cu tahini, turnăm compoziţia şi adăugăm fisticul în 9 centre (imaginate) de felii.

Coacem la 180°C în cuptorul preîncălzit 25 de minute.

Lăsăm să se răcească şi... ne bucurăm! 

Ce arome simţiţi? 😊

Iaca şi o reţetă înainte de Crăciun, dacă nu aţi gătit chiar tot. O am de la draga de Cristina – şi îi mulţumesc tare mult.

Am adaptat-o doar un pic, pot spune că a avut succes şi că o voi prepara şi pentru Ajun.

Iată necesarul J pentru 28-30 de sărăţele (sau o tavă mare)—

125g smântână

75g unt (topit şi răcit)

6g sare

4g drojdie uscată

220g făină

+ 1 ou

+ brânză rasă

+ seminţe de chimen

Cum procedaţi?

Amestecaţi smântâna, untul, sarea, apoi drojdia uscată şi făina, având grijă să nu dezactivaţi drojdia prin asocierea cu sarea.

Frământaţi până obţineţi un aluat compact, acoperiţi şi lăsaţi să stea o oră. Nu va creşte neapărat mult, dar se va frăgezi.

Astfel, împărţiţi aluatul în patru bucăţi egale, pentru a vă fi mai uşor. Cu ajutorul unei role de tăiat, decupaţi sărăţelele şi aşezaţi-le într-o tavă mare, de cuptor, pe hârtie de copt.

Am ales de fiecare dată, după ungerea sărăţelelor cu ou, să las o treime simple, pe o treime să presar brânză rasă, iar pe ultimele – seminţe de chimen.

Cum finalizaţi?

Coaceţi 10-13 minute în cuptorul preîncălzit, la 200⁰C, în funcţie de cât de crocante le doriţi. Mie îmi plac mai pufoase.

Nu vor rezista prea mult, însă vor aduce zâmbete.

…un desert tomnatic, primit ca idee de la prietenul nostru Edin, cofetar foarte talentat, care a ieşit de zile mari şi îi mulṭumim!

Am folosit—

30g unt

24 prune uscate (delicioase, de aici)

10-15 nuci

3 linguri de zahăr brun

1 portocală (şi puţină coajă)

+

150g smântână pentru frişcă

15g zahăr

Totul a fost foarte uşor de pregătit.

Într-o tavă de 20x20cm, am pus 15g unt şi am topit în cuptor.

Am lucrat în echipă, aşa că Marcel a curăţat prunele de sâmburi şi nucile de coajă. 

Apoi, eu am umplut prunele cu nuci, le-am aşezat în tavă.

Marcel a aşezat bucăţelele de unt rămase şi a stors sucul de portocale şi a vrut el să adauge şi nişte coajă.

Le-am lăsat la cuptor 40 de minute, la 160⁰C.

Cu tot cu frişca bătută cu zahăr, am savurat fiecare îmbucătură.

Anul acesta m-am simţit copleşită. Am dat puţin câte puţin în toate direcţiile, cât să nu neglijez nicio fiinţă dragă şi nicio activitate în care am fost angrenată. Dar şi gogoşarii i-am pus greu.

A fost greu, însă am credinţa că lucrurile se vor linişti. 

Că tot veni vorba de fiinţe dragi… această reţetă o am de la Doamna Geta, pe care o iubesc mult, care găteşte foarte bine şi care a fost alături de mine cât am pregătit necesarul pentru gogoşari, apoi Marcel i-a pus efectiv pentru iarnă.

O împărtăşesc şi cu voi, sperând că vă va fi de folos. Cantităţile pot, bineînţeles, fi recalculate pentru baza de la care porniţi.

Pentru 6 kg gogoşari (din care 1 kg se cam pierde prin sâmburi şi miez, vorba lui tata)—

350g miere

750ml oţet de vin

2 linguri cu vârf de sare grunjoasă (puteţi pune şi sare de mare, însă nu folosiţi sare iodată – puteţi citi aici mai multe)

18-24 foi de dafin (noi am avut de la draga noastră Pauli, fiica Doamnei Geta)

6 linguriţe piper boabe (se poate pune şi muştar boabe, noi nu am avut)

200g hrean (curăţat şi tăiat)

+6 borcane a câte 900g

Metodă:

Spălaţi şi curăţaţi gogoşarii.

Tăiaţi-i felii într-un vas mare.

Adăugaţi mierea, oţetul şi sarea.

După 5 ore, amestecaţi, apoi acoperiţi vasul cu folie alimentară.

A doua zi, de dimineaţă, amestecaţi din nou, apoi acoperiţi vasul din nou.

Doar după 24 de ore îi veţi pune în borcane, împreună cu hreanul (pe acesta a dorit Marcel să îl adauge) şi boabele de piper. Doar astfel îşi vor lăsa suficientă zeamă. Se vor înmuia şi vor încăpea mai mulţi în borcan.

După cum ne-a sfătuit Doamna Geta, Marcel a lăsat capacele uşor deschise pentru a putea adăuga zeama astfel încât gogoşarii să fie acoperiţi complet.

Surpriza? În afara faptului că sunt minunaţi, ne-a mai rămas zeamă de a mai pus Marcel încă 600g de gogoşari. J