Anzola dell'EmiliabunicicălătoriicopilăriecoptdragosteGelato UniversityInceptioningredienteItaliamotivaţionalPetrasRollingPinRRomânăRomâniavegetarian
Ce îmi dă strălucire-n ochi?
Pe când eram un rotofei mic, blond
şi cu zulufi, îmi plăceau zilele când cele două bunici ale mele eliberau masa
din bucătărie, aduceau un blat cât jumătate din ea pentru frământat [să nu
credeţi că masa nu era mare!] şi pe o părticică din el, în stânga, îmi era şi
mie permis să presar făină. Să modelez, să creez, să dau viaţă celor mai
delicioase deserturi şi bunătăţuri coapte.
Undeva firul s-a rupt. Dar nu de
tot. Eu dulciurile le-am iubit întotdeauna, însă nu ştiu cine sau ce m-a
convins că nu mai pot coace. (Mă gândeam în secret să mă mărit cu un brutar,
cofetar, ce-o fi fost... numai să îmi coacă bucate.)
Acum vreo doi ani, am descoperit
eu nişte biscuiţi crocanţi pe care i-am tot preparat iubitului meu – era
înnebunit după ei. Şi tot în perioada aceea, m-am
înscris la un mic curs de preparat gelato
la Anzola
dell'Emilia. M-am simţit ca în concursurile de gătit urmărite de mine pe Food Network şi am mers pe ce am simţit. Sorbetul meu de mandarine, pe care trebuia
să îl prepar de la un capăt la altul, a fost cel mai apreciat şi imediat scos la vânzare!
Legătura
s-a restabilit şi, de atunci, se tot încheagă. Am prins încredere. Încerc multe. Cele mai multe sănătoase – nu
îmi place să gătesc cu ulei, de exemplu, şi sunt vegetariană de când aveam 3
ani. Deserturile mele sunt pe bază de fructe, chiar şi legume, în mare parte.
Consider că cel mai important este, în afara ingredientelor de cea mai bună
calitate, să pui suflet. Contează ca ceea ce serveşti unui străin ori unui
prieten drag să transmită.
Sunt
fericită când văd că se mănâncă tot de pe farfurie, când îi văd pe oamenii pe
care îi hrănesc fericiţi!
Călătoriile
sunt de imediat 14 ani cea mai importantă parte a vieţii mele. Ce mi-a lipsit
cel mai mult în ultima dintre ele? Să coc! Cum compensez? Învăţ reţete, întreb, gust, acum am venit cu
o grămadă de cacao acasă, cu fulgi de cocos şi cu papaya deshidratată.
Visez
cu ochii deschişi să îmi deschid într-o bună zi o cafenea, unde să îmi răsfăţ
degustatorii cu bucuria pe care am trăit-o de fiecare dată când am simţit noi
şi noi gusturi, în diferite colţuri de lume. Să fie toate reunite sub un singur
acoperiş!
0 comentarii