Inspiraţia mi-a venit gândindu-mă la un menemen vegan (eram într-o detoxifiere mai atipică) ce era făcut cu tempeh şi avea gustul unui menemen clasic, pe care îl iubesc şi l-am servit de atâtea ori!

De ce aveți nevoie pentru un Menemen vegan?

4 linguri de ulei de măsline

1 ceapă 

2 gogoșari                                                                   

3 roșii

puțin oregano uscat

sare de mare

piper

250g tofu

Cum îl preparați?

Căliți ceapa la foc mic (2-3 minute).

Adăugați gogoşarii mărunțiți și lăsați 5-6 minute să se înmoaie.

Tăiați roșiile cuburi și adăugați-le și pe ele, împreună cu oregano, sarea de mare și piperul. 

După încă 3-4 minute, adăugați și tofu (mărunțit în vas ori tăiat cubulețe dinainte).

Serviți menemenul cald, cu bucurie! Poftă bună!

Poate vă întrebaţi ce-i Vegmezanul. Dacă vă ataşez acest link şi mai apoi acesta, veţi înţelege că am dorit să prepar şi o reţetă sărată din deliciile vegane realizate de NoMoMoo* cu atâta dăruire!

Mai apoi, Vegmezan este un parmezan vegan din caju.

Iar eu am folosit făina de spelta albă (se lucrează mai uşor decât cu spelta integrală şi aluatul creşte mai pufos), pentru că am simţit că se vor completa de minune!

Care au fost toate ingredientele?

Ei bine, am avut aşa—

250g făină de spelta albă

5g drojdie umedă

3g sare de mare

1 lingură ulei de măsline

160ml apă

+ulei de măsline

+făină de spelta albă

+(opţional) 4-5 linguri suc de roşii

+1 roşie mare

+1 cutie de Vegmezan

Cum am procedat?

Am adăugat într-un bol primele 5 ingrediente, în ordinea menţionată, apoi am început să frământ. După ce-am obţinut un aluat compact şi nelipicios, l-am lăsat să stea 1 oră.

Am uns o tavă de pizza cu puţin ulei de măsline, am tapetat-o cu spelta, apoi am întins aluatul.

Dacă doriţi, puteţi folosi suc de roşii de casă pe blat (cu busuioc), însă nu este obligatoriu.

După ce am aşezat feliile de roşii pe blat, am introdus tava în cuptor 10 minute, la 220°C.

Am presărat Vegmezan peste pizza după ce am scos-o din cuptor.

Tata era în vizită la noi şi a fost încântat. Mi-a mărturisit că nici nu a simţit că pizza este vegană.

*Voi reveni în octombrie cu noi reţete vegane care integrează şi alte bunătăţuri NoMoMoo. Până atunci, vă vor ţine companie reţete deja testate, dar nepublicate, şi noi reţete de pe urma detoxifierii la care ne supunem din nou.

 

100g quinoa (+500ml apă)

sare

1 lingură de ulei de măsline

60ml apă

+suc de roşii

+2 roşii

+sare

Opţional: avocado

Cum ajung toate acestea pizza?

Peste quinoa se toarnă apa fierbinte.

După o jumătate de oră, quinoa se scurge bine, apoi se adaugă în blender, împreună cu sarea, uleiul de măsline şi apa.

După mărunţire, întindeţi pe o tavă de pizza, peste hârtie de copt. Coaceţi în cuptorul preîncălzit, la 200°C, 20 de minute.

Scoateţi din cuptor, întindeţi suc de roşii peste blat, aşezaţi roşiile tăiate felii, adăugaţi sare, apoi mai coaceţi încă 15 minute, tot la 200°C.

Puteţi adăuga felii de avocado peste pizza după ce o scoateţi a doua oară din cuptor.

Poftă bună! Vă va plăcea!

 
Am nişte minunăţii de săptămâni, în care muncesc atât de mult, că de programul zilnic nu mă prea pot ţine (reţeta ar fi trebuit publicată ieri). Colac peste pupăză, azi este şi ziua mea onomastică (de care nu ştie mai nimeni), dar tot am făcut un tort şi o pizza, să fie festiv. J

Şi îmi mai amintesc de Iran. Mi-e dor de Iran, de prietenii mei de acolo, de gustul pe care această mirza ghasemi îl avea... mi-e dor să umblu – prin ţară am tot făcut-o, mi-e dor să nu mai fie restricţii, să putem merge unde ne dorim, să îmbrăţişăm pe oricine înainte de a-l (a o) întreba dacă ne dă voie.

Iranul a avut la fiecare călătorie o căldură aparte în ochii mei. Ceva ce nu am mai găsit altundeva decât acasă.

Felul acesta de mâncare, original din nord (de pe lângă Caspică), a fost salvarea mea printre mult prea multe feluri nevegetariene.

Aşa de mult mi-a plăcut prima dată când l-am gustat (eram în Masuleh), că i-am transmis felicitări bucătarului şi am mai cerut o porţie. Chelnerul de acolo m-a învăţat cum să prepar mirza şi mi-am notat conştiincioasă.

Deloc greu.

Pentru 4 porţii aveţi nevoie de

4 vinete

3-4 căţei de usturoi

3 roşii

(Marcel a insistat să punem şi 1 ceapă)

1 ou mare

sare

+ulei de măsline pentru călit

Coaceţi vinetele. Lăsaţi-le să se răcească, apoi curăţaţi-le.

Începeţi să căliţi usturoiul curăţat şi tăiat, apoi adăugaţi roşiile tăiate şi ceapa tăiată mărunt (şi lăsaţi pe foc mediu cam 5 minute). Adăugaţi vinetele mărunţite şi sare după gust (şi mai lăsaţi pe foc 5 minute).

După ce se rumenesc toate bine, spargeţi oul peste şi amestecaţi.

Serviţi-o caldă.

Este un aperitiv, pe care l-am întâlnit şi lângă orez sau cartofi prăjiţi. 

Sau puteţi întinde mirza pe o felie de pâine sau lipie.

Aroma este fantastică! Şi-uite-aşa, măcar culinar... şi tot călătorim!

Ultima mea amintire legată de mirza ghasemi este prepararea ei de către un drag prieten întâlnit pe Insula Qeshm – el era din nord, eu pofteam mirza, el ştia că nu voi găsi nicăieri, aşa că a gătit-o acolo... şi Marcel l-a ajutat bucuros.

P.S. Vinetele le-am avut de la o prietenă dragă. J