Inspiraţia mi-a venit de la o specialitate toscană, însă, de aici, mi-am lăsat imaginaţia şi simţurile să funcţioneze. Pot spune că am primit aprecieri şi sper să vă placă şi vouă.

Am folosit aşa—

4g drojdie uscată

2 linguri vin de Marsala

1 lingură sirop de agave

90ml apă (călduţă)

100g făină de migdale

50g făină de tapioca

30ml ulei de măsline

un vârf de cuţit de sare

1 ciorchine de struguri

40g zahăr de cocos

 

+făină de tapioca, ulei de măsline, sirop de agave

 

Am amestecat drojdia, vinul (nu neapărat de Marsala), siropul de agave şi am turnat apa călduţă peste, începând să încorporez făina de migdale, apoi pe cea de tapioca (dacă aluatul va fi prea lipicios, mai puteţi adăuga făină de tapioca ulterior). După ce am adăugat şi uleiul de măsline şi sarea, am frământat aluatul şi l-am lăsat să stea 45 de minute.

Între timp, am spălat boabele de struguri, am uns o tavă de 15x22 cm cu ulei de măsline şi am tapetat-o cu făină de tapioca.

Am întins cu mâna jumătate de aluat în tavă, aşezând jumătate din boabele de struguri peste el. Apoi, am turnat zahărul de cocos peste şi am acoperit cu cealaltă jumătate de aluat (atenţie, este sfărâmicios), aşezând apoi strugurii rămaşi peste şi turnând sirop de agave.

Am copt în cuptorul preîncălzit la 170°C, timp de 20 minute, apoi pentru încă 25 de minute la 150°C.

 

Este o prăjitură săţioasă şi… surprinzătoare!