Anul acesta, căpşunele au fost aşa o raritate! Şi au fost întârziate, dacă şi în Turcia am cumpărat!

De abia am apucat să încropesc un borcan de dulceaţă! Dar ce mai dulceaţă mi-a ieşit din căpşunele luate de pe drumul de întoarcere din Deltă!

Aşadar, după reţeta mamei, am folosit:

180g căpşune micuţe

180g zahăr

45ml apă de izvor

sucul de la o jumătate de lămâie netratată

După ce Marcel le-a curăţat şi spălat, am lăsat căpşunele în zahăr o oră, apoi am adăugat sucul de lămâie şi apa. Am fiert cam o jumătate de oră tot.

Apoi, am turnat dulceaţa în borcan.

Şi-acum mai avem puţină de tot, parcă nu am vrea să se termine, într-atât de bună a fost! ♥

• De primăvară

Aluat:

200g făină

5g drojdie proaspătă

100ml lapte bătut

sare

Umplutură:

2 legături de lobodă de la Sol şi Suflet

sare

unt

1 fir usturoi

+1 ou mic

Variantă: Putem adăuga caş deasupra lobodei.

• De toamnă

Aluat:

240g făină

5g drojdie proaspătă

160g smântână

sare

Umplutură:

300g lobodă 

sare

unt

1 căţel de usturoi pisat

+2 linguri de lapte

Formă: 20x20 cm

Loboda a fost ingredientul anului pentru mine! M-am îndrăgostit! M-am simţit foarte norocoasă că am putut prepara această plăcintă cu lobodă şi primăvara, dar şi toamna.

O preparăm în mod asemănător. Pentru aluat, amestecaţi drojdia cu laptele bătut ori cu smântâna, adăugând cantitatea de făină corespunzătoare, după caz. Aluatul va fi nelipicios şi uşor tare. Lăsaţi să crească 1 oră.

Apoi, şi pe mine m-a ajutat un om bun pe nume Marcel, spălaţi loboda – atenţie, rozul acela pătează, că eu cu lobodă roşie am lucrat – şi lăsaţi-o pe foc mic 10 minute, în puţin unt, adăugând sarea, firul de usturoi verde sau căţelul de usturoi, după anotimp.

Într-o formă unsă cu unt şi tapetată cu făină, întindeţi jumătate de aluat. Adăugaţi umplutura, apoi caşul, dacă doriţi, apoi cealaltă jumătate de aluat, prinzând foile de aluat una de alta.

Ungeţi cu ou sau cu lapte deasupra, apoi coaceţi în cuptorul preîncălzit, la 180°C, 20 de minute. 

Ceva rapid şi dulce, ideea lui Marcel, în ton cu vara—

Aveţi nevoie de—

1.5 kg miez de pepene verde

6 linguriţe de zahăr

1 lămâie

Cum procedaţi?

Adăugaţi bucăţile de pepene în blender, apoi zahărul, apoi sucul de lămâie.

Amestecaţi.

Savuraţi.

pentru 130 de bezele

4 albuşuri

200g zahăr

1 lingură de oţet

un strop de sare 

În zilele când am mult mai multe albuşuri decât aş avea nevoie, gândul îmi fuge la reţeta mamei de bezele.

Iat-o!

Scoateţi din timp albuşurile din frigider, să stea la temperatura camerei. Spuma va fi mai bogată.

Mixaţi-le cu zahărul, adăugat puţin câte puţin, apoi cu oţetul [va face bezelele să „stea”, conferindu-le luciu] şi cu sarea.

Cu ajutorul unui poş, în care adăugaţi spuma cât vă permite volumul său, desenaţi bezele: faceţi un cerc lăsând spuma să curgă, apoi ridicaţi poşul.

Mie mi-au ieşit 2 tăvi mari şi una mijlocie.

Coaceţi în cuptorul preîncălzit la 110°C 30 de minute.

Vor rezista 2-3 zile crocante în vase ori pungi închise.

Dacă nu le veţi mânca între timp. 😊

1 lingură cu vârf de seminţe de psyllium

2 linguri de apă (fierbinte)

125g făină de ovăz fără gluten

25g făină de tapioca

60g unt (topit şi răcit)

1 lingură de oţet de mere

1 strop de sare de mare

Marea realizare a anului a fost că am descoperit psyllium! Omul cât trăieşte învaţă ori, cum îmi place mie să spun, îşi aminteşte! Se pare că orice aluat fără gluten nu poate deveni pufos şi elastic fără acest ingredient. La nebunie îmi place!

Cum coacem blatul?

La început, adăugăm seminţele de psyllium în apa fierbinte. Lăsăm să stea 5-10 minute.

Într-un bol mediu, amestecăm făina de ovăz fără gluten, făina de tapioca, untul topit şi răcit, oţetul de mere şi sarea de mare. La final, adăugăm şi seminţele de psyllium lăsate să stea în apă. Frământăm până când aluatul devine nelipicios.

Formăm blatul într-o tavă de tartă unsă cu unt şi tapetată cu făină. Adăugăm umplutura. Ca variantă, acoperim cu o hârtie de copt şi aşezăm bile din ceramică pentru copt deasupra.

Ca a treia variantă, formăm aluatul pentru a acoperi umplutura şi a crea o tartă răsturnată.

Coacem 25 de minute la 160°C în cuptorul preîncălzit.

Cum, în detoxifierile noastre din 2024 am avut voie să gătim doar cu unt, ne-a prins tare bine această reţetă! Ne-am simţit uşori după ce am consumat-o. ஐ

● Ingrediente

4 cartofi roz medii

sare de mare

piper

140g TzaTziki de la NoMoMoo

● Cum îi pregătim?

Radeţi cartofii folosind o răzătoare obişnuită.

Amestecaţi cu sare de mare şi piper după gust.

Adăugaţi TzaTziki de la NoMoMoo şi amestecaţi cu mâna.

Formaţi tocineii (semisfere) şi aşezaţi-i într-o tavă pregătită cu hârtie de copt.

Coaceţi 20 de minute în cuptorul preîncălzit la 230°C.

Am obţinut 7 măricei. I-am mâncat cu poftă cu ceapă verde, ceea ce vă doresc şi vouă!

● Precizări

Reţeta am primit-o de la o doamnă bucătăreasă din Stejărişu în anul de graţie 2020. Conţineau telemea în reţeta originală şi cartofi neaoşi. Se pare că i-a venit nu numai rândul la gătit, ci şi la adaptat niţel. Iar Marcel a fost de real ajutor!

...tot

Astăzi: quinoa

Ce mă îngrozeşte cel mai tare când lucrez cu quinoa? Că nu fierbe suficient de repede!

Din ce zone îmi aleg quinoa? Sunt o fană a bucătăriei argentiniene, aşa că ce-am încercat în NV andin al ţării mi-a fost pe plac.

De ce îmi place? M-a salvat de multe ori de la foame; este foarte hrănitoare.

La ce o folosesc? De la salate la clătite şi pizza! Nu uitaţi, când o fierbeţi, folosiţi 1 măsură de quinoa la 2 măsuri de apă.

Rămăsesem fără făină albă şi unii din casă erau cam sătui de gustul făinii integrale. Mai aveam făină graham, cumpărată de aici, aşa că am copt o pâine graham. Mamei mele îi plăcea foarte mult şi ţin minte că mâncam destul de des în copilărie.

Am folosit

5g drojdie uscată

350ml apă

1 linguriţă zahăr

500g făină graham

7g sare de mare

2 linguri ulei de măsline

Am amestecat apa, drojdia şi zahărul şi le-am lăsat să stea 5 minute.

În făina graham am adăugat sarea de mare, apoi uleiul de măsline şi amestecul de drojdie şi apă anterior.

Aluatul va fi unul destul de lichid; folosiţi o lingură de lemn pentru a-l omogeniza, apoi lăsaţi-l să crească o oră.

Pregătiţi o tavă de chec cu hârtie de copt şi turnaţi compoziţia în ea.

Coaceţi 25 de minute în cuptorul preîncălzit la 200⁰C.

Cum a început totul? J

Aveam o revistă pe nume „Universul copiilor”. De fiecare dată când apărea un număr nou, mama mi-l cumpăra. Într-unul din numere era această reţetă.

Ehhh, am modificat-o de-a lungul anilor, am folosit diverse tipuri de pâine şi de brânză, însă de iubit tot o iubesc şi a devenit această reţetă parte a familiei mele.

Cum o preparaţi şi voi?

Pentru 1 porţie pregătiţi

4 felii de pâine

1 ceapă mică

1 lingură de ulei de floarea-soarelui sau in

puţină sare

puţin zahăr

6 linguri de suc de roşii

15g brânză

Aşezaţi feliile de pâine într-o tavă.

Curăţaţi şi tăiaţi ceapa mărunt.

Într-un vas căliţi ceapa, adăugând în ulei puţină sare şi puţin zahăr (ca să scoată în evidenţă aroma cepei). La final, adăugaţi sucul de roşii, apoi întindeţi amestecul din vas peste feliile de pâine, împărţindu-l cu grijă.

Radeţi brânza deasupra.

Daţi la cuptor 10 minute (la 180⁰C).

Sper să vă placă!

♥

20 batoane | Tavă: 34 x 24 cm

500g lapte praf

40g cacao

170ml apă

400g zahăr

125g unt

un strop de esenţă de rom

Dacă aici avem reţeta de ciocolată de casă a mamei, iată una mai recentă, care iese aproape fără cusur.

Încep întotdeauna prin a amesteca într-un bol mare laptele praf şi cacaua.

Într-un vas pun pe foc mic apa şi zahărul, lăsându-l pe acesta din urmă să se dizolve fără a amesteca.

La 3 minute după ce observ bule pe marginea cratiţei, adaug untul şi las pe foc încă 3 minute.

Apoi, iau de pe foc vasul şi adaug o picătură de esenţă de rom.

Ca ultim pas, încep să transfer amestecul de lapte praf şi cacao în siropul de zahăr, amestecând vârtos.

După ce ingredientele uscate au fost complet încorporate, torn ciocolata într-o tavă pregătită cu hârtie de copt.

Sugestia mea este să o lăsaţi în frigider cel puţin 2-3 ore înainte de a tăia batoanele (ca să nu se întărească excesiv). O puteţi apoi păstra în frigider pentru câteva zile (deşi nu ştiu dacă va rezista atât). J

Am promis că voi scrie puţin şi despre apă în acest articol.

Urmărind nişte medici din State care-s demni de acest nume, prin vocaţie şi empatie, am dat peste Veda Austin. Sunt fascinată de cum trăieşte apa, de cât de bine preia informaţiile! (Am încercat şi noi un experiment.)

Pe lângă traumele care ne dau corpul peste cap şi alimentele ce ni-l otrăvesc, apa joacă un rol crucial, o simt. Şi nu am încredere că cea de la robinet nu are niscaiva elemente prin ea care nu ne fac bine.

Noi ne filtrăm apa din 2019, toate animăluţele care au trăit şi trăiesc alături de noi primind apă filtrată.

În vară, Marcel a cumpărat o analemma. Acum ne şi structurăm apa, cu ajutorul acestei „baghete”. Se pare că orice apă structurată conduce la structurarea apei nestructurate dintr-un recipient.

Ce am observat? Că ne-a crescut pofta de mâncare nouă şi pisoilor, că mâncarea este mai uşoară şi că şi apa o bem mai uşor.

Dacă suntem prezenţi şi atenţi în jur, vom rămâne în căsuţa noastră tineri şi sănătoşi, pentru a ne bucura de acest dar minunat, după placul inimii.  

P.S. Promit să revin cu informaţii mai detaliate despre apă.

Anul acesta m-am simţit copleşită. Am dat puţin câte puţin în toate direcţiile, cât să nu neglijez nicio fiinţă dragă şi nicio activitate în care am fost angrenată. Dar şi gogoşarii i-am pus greu.

A fost greu, însă am credinţa că lucrurile se vor linişti. 

Că tot veni vorba de fiinţe dragi… această reţetă o am de la Doamna Geta, pe care o iubesc mult, care găteşte foarte bine şi care a fost alături de mine cât am pregătit necesarul pentru gogoşari, apoi Marcel i-a pus efectiv pentru iarnă.

O împărtăşesc şi cu voi, sperând că vă va fi de folos. Cantităţile pot, bineînţeles, fi recalculate pentru baza de la care porniţi.

Pentru 6 kg gogoşari (din care 1 kg se cam pierde prin sâmburi şi miez, vorba lui tata)—

350g miere

750ml oţet de vin

2 linguri cu vârf de sare grunjoasă (puteţi pune şi sare de mare, însă nu folosiţi sare iodată – puteţi citi aici mai multe)

18-24 foi de dafin (noi am avut de la draga noastră Pauli, fiica Doamnei Geta)

6 linguriţe piper boabe (se poate pune şi muştar boabe, noi nu am avut)

200g hrean (curăţat şi tăiat)

+6 borcane a câte 900g

Metodă:

Spălaţi şi curăţaţi gogoşarii.

Tăiaţi-i felii într-un vas mare.

Adăugaţi mierea, oţetul şi sarea.

După 5 ore, amestecaţi, apoi acoperiţi vasul cu folie alimentară.

A doua zi, de dimineaţă, amestecaţi din nou, apoi acoperiţi vasul din nou.

Doar după 24 de ore îi veţi pune în borcane, împreună cu hreanul (pe acesta a dorit Marcel să îl adauge) şi boabele de piper. Doar astfel îşi vor lăsa suficientă zeamă. Se vor înmuia şi vor încăpea mai mulţi în borcan.

După cum ne-a sfătuit Doamna Geta, Marcel a lăsat capacele uşor deschise pentru a putea adăuga zeama astfel încât gogoşarii să fie acoperiţi complet.

Surpriza? În afara faptului că sunt minunaţi, ne-a mai rămas zeamă de a mai pus Marcel încă 600g de gogoşari. J

O fac cu pasiune, fie că este vorba despre reţete (şi dacă fotografiile sunt o problemă, găsim ajutor!), recenzii ori articole generale despre mâncare ori destinaţii.

Ce mai este musai să ştii? Tariful este de 0.30 RON/cuvânt şi, da, putem pune ţara la cale.

Ai toate datele mele de contact, prin diverse canale, în colţul stânga-sus!

1kg zmeură

1kg zahăr

sucul de la o lămâie

În spatele acestei reţete (care, la bază, este tot a mamei) au stat prietenele mele din copilărie Erzsi şi Hilda. Hilda mi-a făcut poftă cu o dulceaţă pe care a preparat-o, iar Erzsi mi-a adus zmeura crescută şi culeasă de sora ei, tot la Bod. ♥

Marcel s-a ocupat de ea şi a ieşit minunată.

A pus zmeura într-un vas, a adăugat zahărul şi a lăsat-o aşa câteva ore. Bineînţeles, zmeura şi-a lăsat zeamă. A stors şi lămâia.

Apoi, a pus pe foc mic. A lăsat 50 de minute după ce a început să fiarbă.

După ce dulceaţa s-a răcit, a transferat-o în borcane. (Au ieşit două mari şi unul mic.)

Dintr-unul mare mai mănânc eu şi... sunt fascinată!