Anul acesta m-am simţit copleşită. Am dat puţin câte puţin în toate direcţiile, cât să nu neglijez nicio fiinţă dragă şi nicio activitate în care am fost angrenată. Dar şi gogoşarii i-am pus greu.

A fost greu, însă am credinţa că lucrurile se vor linişti. 

Că tot veni vorba de fiinţe dragi… această reţetă o am de la Doamna Geta, pe care o iubesc mult, care găteşte foarte bine şi care a fost alături de mine cât am pregătit necesarul pentru gogoşari, apoi Marcel i-a pus efectiv pentru iarnă.

O împărtăşesc şi cu voi, sperând că vă va fi de folos. Cantităţile pot, bineînţeles, fi recalculate pentru baza de la care porniţi.

 

Pentru 6 kg gogoşari (din care 1 kg se cam pierde prin sâmburi şi miez, vorba lui tata)—

350g miere

750ml oţet de vin

2 linguri cu vârf de sare grunjoasă (puteţi pune şi sare de mare, însă nu folosiţi sare iodată – puteţi citi aici mai multe)

18-24 foi de dafin (noi am avut de la draga noastră Pauli, fiica Doamnei Geta)

6 linguriţe piper boabe (se poate pune şi muştar boabe, noi nu am avut)

200g hrean (curăţat şi tăiat)

 

+6 borcane a câte 900g

 

Metodă:

Spălaţi şi curăţaţi gogoşarii.

Tăiaţi-i felii într-un vas mare.

Adăugaţi mierea, oţetul şi sarea.

După 5 ore, amestecaţi, apoi acoperiţi vasul cu folie alimentară.

A doua zi, de dimineaţă, amestecaţi din nou, apoi acoperiţi vasul din nou.

Doar după 24 de ore îi veţi pune în borcane, împreună cu hreanul (pe acesta a dorit Marcel să îl adauge) şi boabele de piper. Doar astfel îşi vor lăsa suficientă zeamă. Se vor înmuia şi vor încăpea mai mulţi în borcan.

După cum ne-a sfătuit Doamna Geta, Marcel a lăsat capacele uşor deschise pentru a putea adăuga zeama astfel încât gogoşarii să fie acoperiţi complet.

 

Surpriza? În afara faptului că sunt minunaţi, ne-a mai rămas zeamă de a mai pus Marcel încă 600g de gogoşari. J