...și m-am apucat eu într-un final să fac booza. Ce este booza? Este înghețată libaneză.

Mi-a deschis calea spre ea reţeta aceasta.

Am adaptat-o; oricum aveam mastic achiziţionat din Liban şi salep din Albania.

La final, ca ingrediente, au fost:

1l lapte de capră

200g zahăr

3 bucățele mastic (pisat)

1/2 linguriță salep

+fistic (opţional)

După ce am pisat masticul, am amestecat toate ingredientele și am pus cratița pe foc mic (după câte o serie de 10 minute se simte schimbarea).

Apoi, m-am pus pe amestecat. 40 de minute încontinuu.

La final, am turnat conținutul într-un vas; l-am răcit în frigider. Am amestecat înainte să îl las în congelator, apoi am repetat procedeul de trei ori, la câte 10 minute.

Ar trebui să simțiți mai gumos acest desert, apoi să îl lăsați să se odihnească în congelator câteva ore bune.

Serviți cu fistic zdrobit și bucurați-vă de gustul booza, tradițional preparat din lapte de capră, asemeni (și) dondurmei (turcești).

Nu cred că cei din generaţia mea sau chiar şi din următoarele nu îşi amintesc de cartof cu nostalgie.

Aşa că nu puteam să nu îl prepar. A fost a doua oară şi a ieşit minunat, fără gusturi artificiale – şi aici realizăm cât de mult contează ingredientele.

Pentru 5 cartofi medii, am folosit

130g biscuiţi

50g unt

60g lapte condensat

2 linguri de cacao

un strop de rom

+2 linguri de cacao

După ce am mărunţit biscuiţii, am adăugat untul topit, laptele condensat, cacaua şi romul.
Am modelat sub formă de cartofi, i-am pus într-un vas şi i-am băgat în frigider.

Sugestia mea-i să îi scoateţi cu puţin înainte de a dori să îi mâncaţi, pentru a nu fi prea tari. Rostogoliţi-i prin cacao şi bucuraţi-vă de gust!

Anul acesta, căpşunele au fost aşa o raritate! Şi au fost întârziate, dacă şi în Turcia am cumpărat!

De abia am apucat să încropesc un borcan de dulceaţă! Dar ce mai dulceaţă mi-a ieşit din căpşunele luate de pe drumul de întoarcere din Deltă!

Aşadar, după reţeta mamei, am folosit:

180g căpşune micuţe

180g zahăr

45ml apă de izvor

sucul de la o jumătate de lămâie netratată

După ce Marcel le-a curăţat şi spălat, am lăsat căpşunele în zahăr o oră, apoi am adăugat sucul de lămâie şi apa. Am fiert cam o jumătate de oră tot.

Apoi, am turnat dulceaţa în borcan.

Şi-acum mai avem puţină de tot, parcă nu am vrea să se termine, într-atât de bună a fost! ♥

În martie am fost la Napoli şi împrejurimi, de ziua lui Marcel. Şi pentru că am primit cadou multeee lămâi de Procida, o insulă pe care îmi dorisem de mult să ajung, la întoarcere, Marcel a făcut limoncello.

 

8-10 lămâi netratate

1 litru de alcool de 96 grade

750g zahăr

1 litru şi jumătate de apă

Se curăţă coaja a 10 lămâi medii netratate (noi având de Procida, deci un soi destul de mare, am pus 8), cu atenţie, să nu se adauge partea albă (care face licoarea amară şi tulbure). Într-un borcan de 3 litri, se toarnă peste coajă alcoolul. Se lasă la macerat cel puţin 2 săptămâni (preferabil 3) într-un loc răcoros (dar nu în frigider); o dată la 2-3 zile, se mai amestecă în conţinutul din borcan.

După cele 2 sau 3 săptămâni, se topeşte zahărul în apă. Se lasă la răcit. Apoi, se toarnă peste amestecul din borcan (care se strecoară de coajă) şi se mai lasă o săptămână la integrat.   

Se pune în sticluţe, se ţine la frigider şi se bea rece. Vor rezulta aproximativ 2 litri-2 litri şi jumătate de limoncello.

Aveam 2 fete cucuiete sărbătorite în casă; cu toate acestea, m-am bucurat că au ieşit 3 pahare. Astfel, l-am sărbătorit şi pe Tedy, fratele lor.

Totul a început cu ce să le pregătesc sub formă de „tort”, ţinând cont că le place frişca.

Am folosit

75g afine

15g zahăr

+

1 linguriţă de coajă de lămâie organică

100ml smântână pentru frişcă

15g zahăr

Chiar dacă sunt pisici, micuţilor noştri le plac citricele foarte mult, mai cu seamă lămâile.

Am adăugat în blender afinele (tot timpul am în congelator iarna), împreună cu coaja de lămâie şi cu zahărul. După ce acesta s-a dizolvat, am ştiut că am obţinut rezultatul dorit.

Am bătut smântâna pentru frişcă şi zahărul.

Pentru a monta deserturile, am alternat straturile de fructe şi frişcă în pahare turceşti de ceai.

Rezultatul a fost uşor, pufos şi spectaculos!

Ca surpriză, Bundi nu s-a mai abţinut şi s-a pus pe degustat!

Am încercat de mai mult timp această reţetă şi de abia aştept să o reîncerc. Va veni şi zmeura proaspătă la vară. Deocamdată, mă folosesc de cea pusă la păstrare în congelator pentru fix aceste zile de iarnă!

• Ce să aveţi la îndemână pentru 2 porţii?

Pentru baza desertului

250g fulgi de ovăz fără gluten

3 linguriţe de Caju Fresh de la NoMoMoo

250ml lapte vegetal

60g zmeură

60g fulgi de migdale

30g sirop de agave

70g miere

Pentru sosul de zmeură

160g zmeură

20g zahăr de cocos

20ml apă

• Cum procedăm?

Într-un vas, amestecăm fulgii de ovăz, Caju Fresh, laptele vegetal, zmeura întreagă, fulgii de migdale, siropul de agave şi mierea.

Lăsăm în frigider peste noapte.

A doua zi (pentru noi a fost perfect la micul dejun), am scos desertul nostru din frigider, l-am împărţit în două boluri şi am făcut sosul de zmeură.

Am lăsat să stea zmeura cu zahărul de cocos 10 minute; astfel, fructele şi-au mai lăsat zeama. Am adăugat apa şi am fiert pe foc mic până când s-a îngroşat. L-am turnat peste desert şi am savurat rezultatul.

Este un desert săţios, sănătos, care se prepară uşor de tot!

Ieri (17 decembrie) a fost Sf. Barbara, o sărbătoare foarte importantă în Georgia. Lobiani este felul principal.

Ce este lobiani? O plăcintă umplută cu fasole. (Mi-a plăcut la nebunie când am gustat-o în Tbilisi.)

Marcel a avut ideea să facem versiunea noastră, aşa că iată reţeta!

Pentru aluat (2 porţii):

80ml apă

2g drojdie proaspătă

1 linguriţă de zahăr

125g făină

2g sare

Lăsaţi drojdia şi zahărul să stea în apă 5 minute. Adăugaţi făina şi sarea. Frământaţi. Lăsaţi aluatul să crească 1 oră.

Pentru umplutură (2 porţii):

250g fasole fiartă

4 căţei de usturoi

sare

Zdrobiţi fasolea şi căţeii de usturoi. Adăugaţi sarea.

Metodă:

Împărţiţi aluatul în două. Întindeţi cu sucitorul fiecare jumătate de aluat. Adăugaţi amestecul de fasole şi usturoi peste fiecare foaie de aluat. Formaţi o semilună lipind capetele aluatului. Coaceţi într-o tigaie pe foc mic până la rumenire. Savuraţi.

A fost delicioasă şi săţioasă!

La prima noastră călătorie în Scoţia, gazda noastră din Edinburgh ne-a servit la micul dejun cu aceste gustărele. Când a văzut ce mult ne-au plăcut, ni le-a pus la pachet.

Le-am înfulecat în aeroport, să nu care cumva să ni le confişte careva.

Le-a mai preparat Marcel o dată, iar acum a venit rândul meu. Am adaptat reţeta, după gusturile şi sufletul meu. Ei pun golden syrup în acest desert; eu am preferat siropul de arţar.

Formă—

tavă; 24 x 34 cm

Ingrediente—

225g unt

100g zahăr de cocos

50g sirop de arţar

450g fulgi de ovăz fără gluten

sare

Mod de preparare—

Topim untul; adăugăm zahărul de cocos, siropul de arţar, fulgii de ovăz fără gluten şi sarea.

Turnăm amestecul în tava pregătită cu hârtie de copt.

Coacem 20 de minute în cuptorul preîncălzit la 190°C.

Îi tăiem imediat după ce scoatem tava din cuptor, apoi îi lăsăm să se răcească în totalitate. Altfel, se vor fărâmiţa.

În cazul meu şi al lui Marcel, au cam creat dependenţă.

Sper să vă placă şi vouă!

 

Iaca azi am intrat şi eu în posesia untului meu de fistic preferat şi am făcut ceva ce-mi doream de mult – varianta mea de ciocolată Dubai.

Pentru 390g-400g de ciocolată ori 6 tablete de ciocolată a 65g, respectiv 2 tablete a 200g fiecare, am folosit aşa:

100g ciocolată cu lapte 40%

100g ciocolată neagră 65%

1 linguriţă de ulei de cocos

6 linguri cu vârf de cataif

6 linguriţe cu vârf de unt de fistic

Am pregătit forma de silicon (este uşor de cumpărat, veţi vedea).

Am topit ciocolata cu lapte şi cea neagră (bain-marie); la sfârşit, am adăugat şi uleiul de cocos şi am amestecat.

Norocul meu a fost că am găsit cataif deja preparat şi rumenit în Albania. Pe acesta l-am presărat peste primul strat de ciocolată, aplicat în fiecare dintre mini-forme.

Peste cataif a urmat untul de fistic, pe care l-am întins apoi cu grijă.

Am turnat ciocolata rămasă peste fiecare tabletă în devenire, omogenizând totul.

Nu va trebui să aşteptaţi prea mult. Marcel a tot verificat ciocolata în frigider. Într-o oră s-a întărit.

Rezultatul ne-a încântat mult!

Azi a fost ziua mea onomastică. Nu prea ştie lumea de ea. 😊 Însă eu mă sărbătoresc, fie şi cu un dulce. Prietena mea Sidra mi-a trimis reţeta asta acum mai bine de doi ani. Doar acum am apucat să o adaptez şi încerc! Mai bine mai târziu să îţi lingi degetele decât niciodată.

• Am folosit

10 curmale medii-mari

10 mieji de nucă

10 linguriţe de unt de arahide

100g cremă de alune [am făcut şi noi, urmează] sau ciocolată topită

sare de ocnă fără antiaglomeranţi

• Cum am procedat?

Am desfăcut curmalele şi am scos sâmburii [Kara s-a jucat cu doi dintre ei].

Am pus miejii de nucă în mijlocul curmalelor, rând pe rând.

Am „sigilat” cu untul de arahide.

La final, am cufundat mini-deserturile astfel obţinute în crema de alune uşor încălzită.

Înainte de a le aşeza într-un vas şi a le introduce în congelator o jumătate de oră, am presărat sare peste toate.

• Să vă fie de bine!

Iată un desert uşor de pregătit, foarte gustos, plin şi potrivit în orice moment al zilei.

Ce veţi folosi pentru 2 porţii?

2 banane mici, coapte

60ml lapte

30g unt

60g făină

3g praf de copt

1 strop de sare

1 pumn de stafide

Cum veţi proceda?

Zdrobiţi bananele cu o furculiţă. Apoi, adăugaţi laptele, untul topit, făina, praful de copt, sarea şi stafidele.

Turnaţi câte-o jumătate din aluat în câte un vas de sufleu.

Coaceţi în cuptorul preîncălzit, la 180°C, 25-30 de minute (în funcţie de cât de pufoasă doriţi să fie budinca).

Bucuraţi-vă de ea!

Ceva rapid şi dulce, ideea lui Marcel, în ton cu vara—

Aveţi nevoie de—

1.5 kg miez de pepene verde

6 linguriţe de zahăr

1 lămâie

Cum procedaţi?

Adăugaţi bucăţile de pepene în blender, apoi zahărul, apoi sucul de lămâie.

Amestecaţi.

Savuraţi.

Îmi vine în minte toridul lui iulie din sudul Bulgariei. Nu era una dintre cele mai bune zile ale mele, însă, când domnul la al cărui restaurant de familie prânzeam a adus cupa cu îngheţată de smochine, spunându-mi că este reţeta lor de generaţii, m-am îndrăgostit.

Acum vreun an şi jumătate, pe o zăpuşeală de Braşov de această dată, am încercat să reproduc desertul. Şi mi-a ieşit!

Vă împărtăşesc reţeta.

Veţi avea nevoie de—

350ml smântână pentru frişcă

20g zahăr

100ml lapte condensat

10 smochine medii (200-215g)

Se mixează bine zahărul cu smântâna pentru frişcă.

Apoi, se adaugă uşor laptele condensat. Urmează şi bucăţile de smochine proaspete.

Se transferă compoziţia într-un vas mai mare, ce se lasă peste noapte în congelator.

Îmi doream de mult să încerc o variantă vegană de pască. A fost ideea dragei mele Ana Maria, sufletul NoMoMoo. O puteţi încerca şi voi anul acesta, multiplica toate cantităţile şi testa şi varianta rotundă [la noi în familie, pasca a fost mereu pătrată şi plată 😊].

Sper să vă placă!

Serviţi-o direct din frigider!

[formă: 20x20 cm, însă vă recomand una de 15x15 cm]

Aprovizionaţi-vă cu:

140g Cajoont

40g smântână de caju

3 linguri apă [de izvor]

1 lingură seminţe de psyllium

40g sirop de agave

25g stafide

4 linguri făină

4 linguri griş

+Cajoont, griş -> tapetat tava

Apucaţi-vă de lucru:

Lăsaţi produsele minunate de la NoMoMoo să ajungă la temperatura camerei.

Este indicat ca seminţele de psyllium să stea în apă cel puţin 5 minute.

Amestecaţi ingredientele de mai sus cu siropul de agave, stafidele, făina şi grişul. Păstraţi puţin Cajoont şi puţin griş pentru tapetat tava şi faceţi asta.

Apoi, turnaţi aluatul în tavă şi coaceţi 25 de minute în cuptorul preîncălzit la 170°C.

Lăsaţi să se răcească bine.

O altă recomandare este să stea în frigider 3-4 ore înainte de a o savura.