Pentru cremă:

Într-o tigaie măricică, amestecaţi, apoi daţi în clocot (foc mic)

530ml frişcă

420ml lapte

67g făină

5 linguri de zahăr + 135g zahăr

Înainte de a lua de pe foc, adăugaţi câte un strop de

apă de portocal

&

apă de trandafir

Aţi făcut ashta.

Continuaţi cu blatul. 

Într-un bol, amestecaţi

330g griş

100g zahăr de cocos ori de curmale

3g praf de copt

un strop de sare

4 linguri mari de smântână

150g unt (topit şi uşor răcit)

Împărţind aluatul (va fi lipicios) în două părţi egale, aşezaţi prima bucată apăsând fragmente din ea pe hârtia de copt aşezată în tava de 34x24cm. (Nu vă faceţi griji, se va omogeniza totul prin coacere.) 

Presăraţi fistic fărâmiţat, după gust. 

Turnaţi ashta. 

Mai presăraţi un strat de fistic fărâmiţat. 

Apoi, răspândiţi fragmente din aluatul rămas pe deasupra.

Coaceţi 25 de minute în cuptorul preîncălzit, la 180°C.

Răciţi în frigider cel puţin 3 ore.

Savuraţi. Este o prăjitură cremoasă şi delicioasă, una dintre preferatele mele! ♥

 

Apoi, la sfârşitul anului trecut, în Liban, în chiar miticul Byblos, mi-a făcut cu ochiul o prăjitură galbenă. Avea turmeric, însă mi-a plăcut la nebunie. La revenirea acasă, am încercat să o coc – şi mi-a reuşit!

Provocarea aceasta dragă NoMoMoo, începută săptămâna trecută, m-a făcut să forţez şi mai mult limitele acestei prăjituri, căutând şi găsind ingrediente înlocuitoare vegane şi fără gluten.

Vedeta? Smântâna de caju de la NoMoMoo!

Veţi avea nevoie de o tavă de 20x20 cm şi de—

100g amidon din porumb

un strop de sare de mare

110g zahăr brun

100g făină de ovăz fără gluten

1 linguriţă de turmeric

4g praf de copt

140g smântână de caju

apă de portocal

90ml apă de izvor

35ml ulei de in

1 lingură de tahini

9 boabe de fistic

Cum îmi place să rămân în element, ingredientele mi le aleg, pe cât posibil, din ţările ale căror reţete le pregătesc – sau din apropiere. Iubesc producătorii locali!

Ca elemente de bază, amidon am folosit românesc. Sarea de mare a fost cumpărată din Liban, de la o mănăstire din sătucul Anfeh. Apa de portocal tot din Liban am cumpărat-o – şi puteţi adăuga chiar şi un pic mai mult de-un strop. Tahini l-am cumpărat în Turcia, în timp ce fisticul este iranian, procesat însă în România. Iar uleiul de in este românesc. Ingredientele cele mai bune reuşesc să ne facă să transformăm o mâncare obişnuită într-una deosebită, mai ales dacă gătim cu dragoste! Şi cu ajutor!

Revenind la smântâna de la NoMoMoo, este deosebită! Pufoasă, versatilă, minunată! Panda crede la fel.

Pentru a coace această prăjitură, numai bună de servit ca atare sau la un ceai, amestecăm amidonul, sarea de mare, zahărul brun, făina de ovăz, turmericul şi praful de copt.

Apoi, începem să adăugăm ingredientele umede: smântânica de caju, apa de portocal, apa de izvor şi uleiul de in.

Amestecăm cu o lingură de lemn până la omogenizare.

Ungem tava cu tahini, turnăm compoziţia şi adăugăm fisticul în 9 centre (imaginate) de felii.

Coacem la 180°C în cuptorul preîncălzit 25 de minute.

Lăsăm să se răcească şi... ne bucurăm! 

Ce arome simţiţi? 😊

Unul dintre deserturile mele preferate dintotdeauna. Vorbesc şi în numele lui Marcel.  :-)

L-am descoperit pentru prima oară într-un restaurant libanez din Braşov şi am încercat mai multe variante de reţete ale sale, însă parcă doar aceasta redă experienţa deplină—

(3 porţii)

240ml smântână pentru frişcă

120ml lapte

15g făină

15g amidon

5 linguriţe zahăr

o picătură de apă de trandafir

o picătură de apă de portocal

+ 1 banană mare

+ 9 linguri miere

Lăsaţi amestecul de smântână pentru frişcă/lapte/făină/amidon/zahăr să fiarbă.

Adăugaţi apa de trandafir şi de portocal.

Ashta va trebui să stea 1 oră în frigider.

Împărţiţi-o în 3. Tăiaţi o banană felii şi adăugaţi-le în bolurile mici pline cu ashta.

Serviţi cu miere.