Se pare că mie-mi plac îngheţatele gumoase!

Pentru că, cu tot cu mersul des în Turcia, m-am îndrăgostit şi de dondurma, îngheţata lor tradiţională. Ca şi booza, se face, la bază, tot din lapte de capră, cu care voi încerca şi eu să prepar îngheţata când se va ivi ocazia.

Am avut 1 litru de lapte de vacă. Urmărind-o pe această doamnă, am îndrăznit să îl folosesc.

Ce vă mai trebuie?

2g salep (pot fi şi 3)

200g zahăr

Apoi, puţin fistic şi fructe dacă doriţi să folosiţi această dondurma ca bază pentru alte îngheţate (eu am ales zmeura).

Cum am preparat-o?

Am lăsat laptele pe foc mic 30 de minute, apoi am amestecat în vas zahărul şi salepul. Am mai lăsat vasul pe foc 10 minute, amestecând când şi când.

La final, am turnat amestecul în maşina de îngheţată şi l-am lăsat la amestecat 15 minute [am un model mai vechi]. După 1 oră de stat în congelator, am repetat pasul cu maşina de îngheţată pentru 10 minute, apoi am lăsat dondurma în congelator peste noapte.

Puteţi face totul şi în manieră tradiţională, turnând amestecul într-un vas, pe care îl veţi introduce în congelator şi, la 1 oră, apoi 2 ore, acesta va trebui scos, iar îngheţata va trebui amestecată.

A doua zi, scoateţi-o din congelator cu 20 de minute înainte de momentul când doriţi să o serviţi. Mi se pare că fisticul ras îi conferă aerul acela oriental – şi am avut chiar fistic de Antep!

...și m-am apucat eu într-un final să fac booza. Ce este booza? Este înghețată libaneză.

Mi-a deschis calea spre ea reţeta aceasta.

Am adaptat-o; oricum aveam mastic achiziţionat din Liban şi salep din Albania.

La final, ca ingrediente, au fost:

1l lapte de capră

200g zahăr

3 bucățele mastic (pisat)

1/2 linguriță salep

+fistic (opţional)

După ce am pisat masticul, am amestecat toate ingredientele și am pus cratița pe foc mic (după câte o serie de 10 minute se simte schimbarea).

Apoi, m-am pus pe amestecat. 40 de minute încontinuu.

La final, am turnat conținutul într-un vas; l-am răcit în frigider. Am amestecat înainte să îl las în congelator, apoi am repetat procedeul de trei ori, la câte 10 minute.

Ar trebui să simțiți mai gumos acest desert, apoi să îl lăsați să se odihnească în congelator câteva ore bune.

Serviți cu fistic zdrobit și bucurați-vă de gustul booza, tradițional preparat din lapte de capră, asemeni (și) dondurmei (turcești).

Anul acesta, căpşunele au fost aşa o raritate! Şi au fost întârziate, dacă şi în Turcia am cumpărat!

De abia am apucat să încropesc un borcan de dulceaţă! Dar ce mai dulceaţă mi-a ieşit din căpşunele luate de pe drumul de întoarcere din Deltă!

Aşadar, după reţeta mamei, am folosit:

180g căpşune micuţe

180g zahăr

45ml apă de izvor

sucul de la o jumătate de lămâie netratată

După ce Marcel le-a curăţat şi spălat, am lăsat căpşunele în zahăr o oră, apoi am adăugat sucul de lămâie şi apa. Am fiert cam o jumătate de oră tot.

Apoi, am turnat dulceaţa în borcan.

Şi-acum mai avem puţină de tot, parcă nu am vrea să se termine, într-atât de bună a fost! ♥

În martie am fost la Napoli şi împrejurimi, de ziua lui Marcel. Şi pentru că am primit cadou multeee lămâi de Procida, o insulă pe care îmi dorisem de mult să ajung, la întoarcere, Marcel a făcut limoncello.

 

8-10 lămâi netratate

1 litru de alcool de 96 grade

750g zahăr

1 litru şi jumătate de apă

Se curăţă coaja a 10 lămâi medii netratate (noi având de Procida, deci un soi destul de mare, am pus 8), cu atenţie, să nu se adauge partea albă (care face licoarea amară şi tulbure). Într-un borcan de 3 litri, se toarnă peste coajă alcoolul. Se lasă la macerat cel puţin 2 săptămâni (preferabil 3) într-un loc răcoros (dar nu în frigider); o dată la 2-3 zile, se mai amestecă în conţinutul din borcan.

După cele 2 sau 3 săptămâni, se topeşte zahărul în apă. Se lasă la răcit. Apoi, se toarnă peste amestecul din borcan (care se strecoară de coajă) şi se mai lasă o săptămână la integrat.   

Se pune în sticluţe, se ţine la frigider şi se bea rece. Vor rezulta aproximativ 2 litri-2 litri şi jumătate de limoncello.

Aveam 2 fete cucuiete sărbătorite în casă; cu toate acestea, m-am bucurat că au ieşit 3 pahare. Astfel, l-am sărbătorit şi pe Tedy, fratele lor.

Totul a început cu ce să le pregătesc sub formă de „tort”, ţinând cont că le place frişca.

Am folosit

75g afine

15g zahăr

+

1 linguriţă de coajă de lămâie organică

100ml smântână pentru frişcă

15g zahăr

Chiar dacă sunt pisici, micuţilor noştri le plac citricele foarte mult, mai cu seamă lămâile.

Am adăugat în blender afinele (tot timpul am în congelator iarna), împreună cu coaja de lămâie şi cu zahărul. După ce acesta s-a dizolvat, am ştiut că am obţinut rezultatul dorit.

Am bătut smântâna pentru frişcă şi zahărul.

Pentru a monta deserturile, am alternat straturile de fructe şi frişcă în pahare turceşti de ceai.

Rezultatul a fost uşor, pufos şi spectaculos!

Ca surpriză, Bundi nu s-a mai abţinut şi s-a pus pe degustat!

Ieri (17 decembrie) a fost Sf. Barbara, o sărbătoare foarte importantă în Georgia. Lobiani este felul principal.

Ce este lobiani? O plăcintă umplută cu fasole. (Mi-a plăcut la nebunie când am gustat-o în Tbilisi.)

Marcel a avut ideea să facem versiunea noastră, aşa că iată reţeta!

Pentru aluat (2 porţii):

80ml apă

2g drojdie proaspătă

1 linguriţă de zahăr

125g făină

2g sare

Lăsaţi drojdia şi zahărul să stea în apă 5 minute. Adăugaţi făina şi sarea. Frământaţi. Lăsaţi aluatul să crească 1 oră.

Pentru umplutură (2 porţii):

250g fasole fiartă

4 căţei de usturoi

sare

Zdrobiţi fasolea şi căţeii de usturoi. Adăugaţi sarea.

Metodă:

Împărţiţi aluatul în două. Întindeţi cu sucitorul fiecare jumătate de aluat. Adăugaţi amestecul de fasole şi usturoi peste fiecare foaie de aluat. Formaţi o semilună lipind capetele aluatului. Coaceţi într-o tigaie pe foc mic până la rumenire. Savuraţi.

A fost delicioasă şi săţioasă!

Acum un an, înainte de Crăciun, am descoperit la Nonna Fina o reţetă de biscuiţi italieneşti cu migdale. Mi-au ieşit atât de bine, că s-au tot cerut la noi în familie. Am adaptat reţeta de ricciarelli şi… poate o încercaţi de Sărbători!

Aveţi nevoie de:

225g făină de migdale

150g zahăr 

2 albuşuri (la temperatura camerei)

*Se pot face şi vegani, cu 6 linguri de apă + 2 linguri de seminţe de psyllium sau in.

un strop de sare

coaja de la o jumătate de lămâie

3 picături de esenţă de migdale (opţional)

Cum faceţi?

Albuşurile se bat spumă cu sarea. Se adaugă esenţa de migdale dacă vă hotărâţi să o folosiţi.

Într-un vas separat, se amestecă făina de migdale, zahărul şi coaja de lămâie. 

Se adaugă spuma în aluatul ultim şi se amestecă uşor. Aluatul va fi puţin lipicios.

Se va împărţi în două şi se va modela în două suluri. Cu un cuţit se taie felii din aluat, dându-le o formă de romb; acestea se vor aşeza într-o tavă pregătită cu hârtie de copt. Vor rezulta 13-14 astfel de biscuiţi dintr-un sul.

Se coc 15-20 de minute la 180°C. După 10 minute, se vor supraveghea pentru a nu îi arde. ;-)

Să vă bucuraţi de ei! ♥

Coji

170g făină

2 linguri de zahăr

1 linguriţă de scorţişoară

1 lingură de cacao pudră

1 lingură de unt

1 ou mic

3 linguri de vin de Porto (dacă nu aveţi Marsala)

Umplutură

325g ricotta

130g zahăr

pentru 8 cannoli

Cum nu îmi place să simt miros de ulei în casă, însă pofteam, în acelaşi timp, cannoli, mă gândesc eu dacă nu cumva aş putea să îi fac la cuptor.

Aveam pregătită umplutura de cu o seară înainte, când storsesem ricotta şi o amestecasem cu zahărul.

Pentru cojile de cannoli, am amestecat făina, zahărul, scorţişoara, cacaua, untul şi oul. Foarte important, pentru a le da gustul acela tipic, adăugaţi 3 linguri de vin de Porto dacă nu aveţi clasicul Marsala.

După ce am frământat şi am dat o formă aluatului (insistaţi, să fie înglobate toate ingredientele!), l-am lăsat să stea în frigider 20 de minute.

Împărţindu-l în 8 părţi egale, am format bile, pe care le-am turtit şi le-am întins cu sucitorul. Am format cercuri cu ajutorul unui bol cu diametrul de 12 cm, apoi le-am prins în jurul rulourilor pentru cannoli, umezind locul de prindere cu apă.

Aşezând tuburile într-o tavă, coaceţi în cuptorul preîncălzit la 180°C 15 minute. 

Cu ajutorul unui poş, le-am umplut cu amestecul de ricotta şi zahăr din frigider.

Sugestie: Prefer să umplu cojile de fiecare dată pe măsură ce se mănâncă, păstrând poşul într-o cană în frigider.

Mi-au plăcut la nebunie! Sper să vă placă şi vouă!

Ceva rapid şi dulce, ideea lui Marcel, în ton cu vara—

Aveţi nevoie de—

1.5 kg miez de pepene verde

6 linguriţe de zahăr

1 lămâie

Cum procedaţi?

Adăugaţi bucăţile de pepene în blender, apoi zahărul, apoi sucul de lămâie.

Amestecaţi.

Savuraţi.

pentru 130 de bezele

4 albuşuri

200g zahăr

1 lingură de oţet

un strop de sare 

În zilele când am mult mai multe albuşuri decât aş avea nevoie, gândul îmi fuge la reţeta mamei de bezele.

Iat-o!

Scoateţi din timp albuşurile din frigider, să stea la temperatura camerei. Spuma va fi mai bogată.

Mixaţi-le cu zahărul, adăugat puţin câte puţin, apoi cu oţetul [va face bezelele să „stea”, conferindu-le luciu] şi cu sarea.

Cu ajutorul unui poş, în care adăugaţi spuma cât vă permite volumul său, desenaţi bezele: faceţi un cerc lăsând spuma să curgă, apoi ridicaţi poşul.

Mie mi-au ieşit 2 tăvi mari şi una mijlocie.

Coaceţi în cuptorul preîncălzit la 110°C 30 de minute.

Vor rezista 2-3 zile crocante în vase ori pungi închise.

Dacă nu le veţi mânca între timp. 😊

Îmi vine în minte toridul lui iulie din sudul Bulgariei. Nu era una dintre cele mai bune zile ale mele, însă, când domnul la al cărui restaurant de familie prânzeam a adus cupa cu îngheţată de smochine, spunându-mi că este reţeta lor de generaţii, m-am îndrăgostit.

Acum vreun an şi jumătate, pe o zăpuşeală de Braşov de această dată, am încercat să reproduc desertul. Şi mi-a ieşit!

Vă împărtăşesc reţeta.

Veţi avea nevoie de—

350ml smântână pentru frişcă

20g zahăr

100ml lapte condensat

10 smochine medii (200-215g)

Se mixează bine zahărul cu smântâna pentru frişcă.

Apoi, se adaugă uşor laptele condensat. Urmează şi bucăţile de smochine proaspete.

Se transferă compoziţia într-un vas mai mare, ce se lasă peste noapte în congelator.

 

Pentru cremă:

Într-o tigaie măricică, amestecaţi, apoi daţi în clocot (foc mic)

530ml frişcă

420ml lapte

67g făină

5 linguri de zahăr + 135g zahăr

Înainte de a lua de pe foc, adăugaţi câte un strop de

apă de portocal

&

apă de trandafir

Aţi făcut ashta.

Continuaţi cu blatul. 

Într-un bol, amestecaţi

330g griş

100g zahăr de cocos ori de curmale

3g praf de copt

un strop de sare

4 linguri mari de smântână

150g unt (topit şi uşor răcit)

Împărţind aluatul (va fi lipicios) în două părţi egale, aşezaţi prima bucată apăsând fragmente din ea pe hârtia de copt aşezată în tava de 34x24cm. (Nu vă faceţi griji, se va omogeniza totul prin coacere.) 

Presăraţi fistic fărâmiţat, după gust. 

Turnaţi ashta. 

Mai presăraţi un strat de fistic fărâmiţat. 

Apoi, răspândiţi fragmente din aluatul rămas pe deasupra.

Coaceţi 25 de minute în cuptorul preîncălzit, la 180°C.

Răciţi în frigider cel puţin 3 ore.

Savuraţi. Este o prăjitură cremoasă şi delicioasă, una dintre preferatele mele! ♥

M-am tot gândit… ce să le fac micuţelor tort de ziua lor? Iubesc frişca tare mult. Şi mai aveam şi un dovleac plăcintar. Stai puţin, că s-ar putea să iasă.

Ingrediente folosite:

130-150g dovleac plăcintar

30g unt

5 linguri zahăr brun

50g biscuiţi

20g nucă

150g smântână pentru frişcă

20g zahăr

Marcel s-a ocupat să cureţe dovleacul şi să taie feliile, pe care le-a lăsat în cuptor cam o oră, într-o tavă pregătită cu hârtie de copt, la 180-200⁰C.

Apoi, într-un vas, am pus pe foc 3 felii de dovleac (cam 130-150g), împreună cu untul şi zahărul brun, amestecând până la omogenizare.

Separat, am mărunţit 50g biscuiţi în blender, am măcinat nuca şi am bătut smântâna pentru frişcă şi zahărul.

Într-un bol mare (şi 2 mai mici), am montat desertul aşa: amestecul de dovleac la bază, apoi stratul de nucă măcinată, un strat de frişcă, un strat de biscuiţi, încă un strat de frişcă, apoi stratul final de biscuiţi.

Cine credeţi că a lins bolul în care-am bătut frişca? :D