Coji

170g făină

2 linguri de zahăr

1 linguriţă de scorţişoară

1 lingură de cacao pudră

1 lingură de unt

1 ou mic

3 linguri de vin de Porto (dacă nu aveţi Marsala)

Umplutură

325g ricotta

130g zahăr

pentru 8 cannoli

Cum nu îmi place să simt miros de ulei în casă, însă pofteam, în acelaşi timp, cannoli, mă gândesc eu dacă nu cumva aş putea să îi fac la cuptor.

Aveam pregătită umplutura de cu o seară înainte, când storsesem ricotta şi o amestecasem cu zahărul.

Pentru cojile de cannoli, am amestecat făina, zahărul, scorţişoara, cacaua, untul şi oul. Foarte important, pentru a le da gustul acela tipic, adăugaţi 3 linguri de vin de Porto dacă nu aveţi clasicul Marsala.

După ce am frământat şi am dat o formă aluatului (insistaţi, să fie înglobate toate ingredientele!), l-am lăsat să stea în frigider 20 de minute.

Împărţindu-l în 8 părţi egale, am format bile, pe care le-am turtit şi le-am întins cu sucitorul. Am format cercuri cu ajutorul unui bol cu diametrul de 12 cm, apoi le-am prins în jurul rulourilor pentru cannoli, umezind locul de prindere cu apă.

Aşezând tuburile într-o tavă, coaceţi în cuptorul preîncălzit la 180°C 15 minute. 

Cu ajutorul unui poş, le-am umplut cu amestecul de ricotta şi zahăr din frigider.

Sugestie: Prefer să umplu cojile de fiecare dată pe măsură ce se mănâncă, păstrând poşul într-o cană în frigider.

Mi-au plăcut la nebunie! Sper să vă placă şi vouă!

Uneori simţi nevoia de ceva bun chiar de eşti la detoxifiere, ţii post, ori nu mănânci de fel ingrediente de origine animală. Am mai descoperit ceva bun, uşor de făcut şi savuros!

Ce am folosit?

225g curmale (fără sâmburi)

75g migdale româneşti

½ lingură scorţişoară

3 linguri cacao

100g fulgi de cocos

Lăsați la înmuiat peste noapte curmalele și migdalele.

Scurgeți-le și transferați-le într-un blender împreună cu scorțișoara și cacaua, pulsând 1-2 minute, până obțineți o pastă.

Modelați 32 de bomboane (ajută dacă aveți mâinile umede) și rostogoliți-le prin nuca de cocos (am mărunțit tot în blender fulgii). 

Acesta a fost de departe desertul nostru preferat pe toată durata curei noastre de la sfârşitul primăverii.

De ce aveţi nevoie pentru... ?

BLAT

3 linguri de apă

1 lingură cu vârf de seminţe de in

125g făină de ovăz fără gluten

25g făină de tapioca

60g unt (topit şi răcit)

un pic de păstaie de vanilie

1 lingură de oţet de mere

1 strop de sare

UMPLUTURĂ

3 mere mari (tocate sau rase)

puţină nucşoară

puţină scorţişoară (măcinată)

4 linguriţe zahăr de curmale

15g unt

Cum o coacem?

Mai întâi, adăugăm seminţele de in în apă. Lăsăm să stea 10-15 minute.

Între timp, curăţăm merele, le tăiem, apoi le tocăm în blender ori le radem.

Le adăugăm într-un vas pe care-l punem pe foc mic, împreună cu nucşoara, scorţişoara, zahărul de curmale şi untul. Amestecăm după ce s-a topit untul şi luăm de pe foc. Veţi şti când este momentul pentru că va mirosi minunat.

Într-un bol mediu, amestecăm făina de ovăz fără gluten, făina de tapioca, untul topit şi răcit, vârful de păstaie de vanilie, oţetul de mere şi sarea. La final, adăugăm şi seminţele de in lăsate să stea în apă. Frământăm până când aluatul devine nelipicios.

Formăm blatul într-o tavă de tartă unsă cu unt şi tapetată cu făină. Adăugăm umplutura.

Coacem 25 de minute la 160°C în cuptorul preîncălzit.

Am servit-o cu un sorbet răcoritor de vişine pregătit de Marcel într-o zi toridă.

Pentru o tavă de 20x20 cm, veţi avea nevoie de—

2 linguri de unt +40g unt topit

2 mere

125g fulgi de ovăz fără gluten

puţină scorţişoară

puţină nucşoară

puţină sare de mare

4 linguri de zahăr de curmale

Metoda—

Se topesc 2 linguri de unt. Peste ele se taie felii 2 mere.

Se toarnă peste amestecul de fulgi de ovăz, scorţişoară, nucşoară, sare de mare, zahăr de curmale şi cele 40g de unt topit.

Se coace totul 20 de minute la 180°C.

Serviţi cald, în câte un bol.

Am avut multe pe cap. De aceea îmi pare rău că nu am continuat mai repede cu ingredientele mele preferate. Însă o fac acum! J

Astăzi: scorţişoara

Ce mă fac la gândul că nu tuturor oamenilor le place scorţişoara? Folosesc cam jumătate din cât aş folosi dacă aş mânca doar eu desertul respectiv.  

Din ce zone îmi aleg scorţişoara? Se spune că cea mai bună scorţişoară din lume se găseşte în Sri Lanka. Nu ştiu de ce, dar nu am încercat-o niciodată. În schimb, am testat scorţişoară din Columbia, Ghana şi Iran (cea din Provincia Golestan este deosebită). Însă preferata mea rămâne scorţişoara din India.

De ce îmi place? (sunt înnebunită după ea!) Pentru că se completează de minune cu anumite brânzeturi şi fructe!

Uitasem de această reţetă de biscuiţi cu scorţişoară şi iaurt. Sunt tare faini pentru iubitorii de scorţişoară şi se prepară uşor.

60g unt

120g iaurt

120g făină integrală

5g praf de copt

1 strop de sare

4 linguri zahăr

1 lingură scorţişoară (măcinată)

pentru 25 de biscuiţi

Cam aşa:

Topiţi untul.

Între timp, amestecaţi făina, praful de copt, stropul de sare, zahărul şi scorţişoara.

Adăugaţi untul topit şi iaurtul.  

Într-o tavă mare, pregătită cu hârtie de copt, modelaţi sub formă de biscuiţi.

Apoi, daţi la cuptor(ul preîncălzit) 15 minute la 180⁰C.

 Ei, cum sunt? J