Se pare că mie-mi plac îngheţatele gumoase!

Pentru că, cu tot cu mersul des în Turcia, m-am îndrăgostit şi de dondurma, îngheţata lor tradiţională. Ca şi booza, se face, la bază, tot din lapte de capră, cu care voi încerca şi eu să prepar îngheţata când se va ivi ocazia.

Am avut 1 litru de lapte de vacă. Urmărind-o pe această doamnă, am îndrăznit să îl folosesc.

Ce vă mai trebuie?

2g salep (pot fi şi 3)

200g zahăr

Apoi, puţin fistic şi fructe dacă doriţi să folosiţi această dondurma ca bază pentru alte îngheţate (eu am ales zmeura).

Cum am preparat-o?

Am lăsat laptele pe foc mic 30 de minute, apoi am amestecat în vas zahărul şi salepul. Am mai lăsat vasul pe foc 10 minute, amestecând când şi când.

La final, am turnat amestecul în maşina de îngheţată şi l-am lăsat la amestecat 15 minute [am un model mai vechi]. După 1 oră de stat în congelator, am repetat pasul cu maşina de îngheţată pentru 10 minute, apoi am lăsat dondurma în congelator peste noapte.

Puteţi face totul şi în manieră tradiţională, turnând amestecul într-un vas, pe care îl veţi introduce în congelator şi, la 1 oră, apoi 2 ore, acesta va trebui scos, iar îngheţata va trebui amestecată.

A doua zi, scoateţi-o din congelator cu 20 de minute înainte de momentul când doriţi să o serviţi. Mi se pare că fisticul ras îi conferă aerul acela oriental – şi am avut chiar fistic de Antep!

Această prăjitură am descoperit-o în perioada celei de a doua cure de detoxifiere avute, în 2024. Îi public reţeta doar acum, că tot vom avea parte de căpşunele de toamnă. Îmi doresc să bucure pe cineva care-şi doreşte un desert uşor – şi de preparat, şi de savurat!

Necesar—

120g fulgi de ovăz fără gluten

60g zahăr de cocos

puţină sare de mare

3g praf de copt

50g făină de ovăz fără gluten

50g amidon de tapioca

120g ulei de cocos

200g căpşune

Am amestecat fulgii de ovăz cu zahărul de cocos, sarea de mare, praful de copt, făina de ovăz, amidonul de tapioca şi uleiul de cocos.

Am aşezat jumătate din compoziţie în tavă (20x20 cm), apoi am adăugat căpşunele tăiate felii [mereu mă ajută Marcel cu asta!].

La final, am acoperit cu aluatul rămas şi am presat.

Am copt la 180°C 30 de minute.

Se va întări frumos după ce este scoasă din cuptor.

Poftă bună! 

...și m-am apucat eu într-un final să fac booza. Ce este booza? Este înghețată libaneză.

Mi-a deschis calea spre ea reţeta aceasta.

Am adaptat-o; oricum aveam mastic achiziţionat din Liban şi salep din Albania.

La final, ca ingrediente, au fost:

1l lapte de capră

200g zahăr

3 bucățele mastic (pisat)

1/2 linguriță salep

+fistic (opţional)

După ce am pisat masticul, am amestecat toate ingredientele și am pus cratița pe foc mic (după câte o serie de 10 minute se simte schimbarea).

Apoi, m-am pus pe amestecat. 40 de minute încontinuu.

La final, am turnat conținutul într-un vas; l-am răcit în frigider. Am amestecat înainte să îl las în congelator, apoi am repetat procedeul de trei ori, la câte 10 minute.

Ar trebui să simțiți mai gumos acest desert, apoi să îl lăsați să se odihnească în congelator câteva ore bune.

Serviți cu fistic zdrobit și bucurați-vă de gustul booza, tradițional preparat din lapte de capră, asemeni (și) dondurmei (turcești).

Nu cred că cei din generaţia mea sau chiar şi din următoarele nu îşi amintesc de cartof cu nostalgie.

Aşa că nu puteam să nu îl prepar. A fost a doua oară şi a ieşit minunat, fără gusturi artificiale – şi aici realizăm cât de mult contează ingredientele.

Pentru 5 cartofi medii, am folosit

130g biscuiţi

50g unt

60g lapte condensat

2 linguri de cacao

un strop de rom

+2 linguri de cacao

După ce am mărunţit biscuiţii, am adăugat untul topit, laptele condensat, cacaua şi romul.
Am modelat sub formă de cartofi, i-am pus într-un vas şi i-am băgat în frigider.

Sugestia mea-i să îi scoateţi cu puţin înainte de a dori să îi mâncaţi, pentru a nu fi prea tari. Rostogoliţi-i prin cacao şi bucuraţi-vă de gust!

Anul acesta, căpşunele au fost aşa o raritate! Şi au fost întârziate, dacă şi în Turcia am cumpărat!

De abia am apucat să încropesc un borcan de dulceaţă! Dar ce mai dulceaţă mi-a ieşit din căpşunele luate de pe drumul de întoarcere din Deltă!

Aşadar, după reţeta mamei, am folosit:

180g căpşune micuţe

180g zahăr

45ml apă de izvor

sucul de la o jumătate de lămâie netratată

După ce Marcel le-a curăţat şi spălat, am lăsat căpşunele în zahăr o oră, apoi am adăugat sucul de lămâie şi apa. Am fiert cam o jumătate de oră tot.

Apoi, am turnat dulceaţa în borcan.

Şi-acum mai avem puţină de tot, parcă nu am vrea să se termine, într-atât de bună a fost! ♥

În martie am fost la Napoli şi împrejurimi, de ziua lui Marcel. Şi pentru că am primit cadou multeee lămâi de Procida, o insulă pe care îmi dorisem de mult să ajung, la întoarcere, Marcel a făcut limoncello.

 

8-10 lămâi netratate

1 litru de alcool de 96 grade

750g zahăr

1 litru şi jumătate de apă

Se curăţă coaja a 10 lămâi medii netratate (noi având de Procida, deci un soi destul de mare, am pus 8), cu atenţie, să nu se adauge partea albă (care face licoarea amară şi tulbure). Într-un borcan de 3 litri, se toarnă peste coajă alcoolul. Se lasă la macerat cel puţin 2 săptămâni (preferabil 3) într-un loc răcoros (dar nu în frigider); o dată la 2-3 zile, se mai amestecă în conţinutul din borcan.

După cele 2 sau 3 săptămâni, se topeşte zahărul în apă. Se lasă la răcit. Apoi, se toarnă peste amestecul din borcan (care se strecoară de coajă) şi se mai lasă o săptămână la integrat.   

Se pune în sticluţe, se ţine la frigider şi se bea rece. Vor rezulta aproximativ 2 litri-2 litri şi jumătate de limoncello.

Aveam 2 fete cucuiete sărbătorite în casă; cu toate acestea, m-am bucurat că au ieşit 3 pahare. Astfel, l-am sărbătorit şi pe Tedy, fratele lor.

Totul a început cu ce să le pregătesc sub formă de „tort”, ţinând cont că le place frişca.

Am folosit

75g afine

15g zahăr

+

1 linguriţă de coajă de lămâie organică

100ml smântână pentru frişcă

15g zahăr

Chiar dacă sunt pisici, micuţilor noştri le plac citricele foarte mult, mai cu seamă lămâile.

Am adăugat în blender afinele (tot timpul am în congelator iarna), împreună cu coaja de lămâie şi cu zahărul. După ce acesta s-a dizolvat, am ştiut că am obţinut rezultatul dorit.

Am bătut smântâna pentru frişcă şi zahărul.

Pentru a monta deserturile, am alternat straturile de fructe şi frişcă în pahare turceşti de ceai.

Rezultatul a fost uşor, pufos şi spectaculos!

Ca surpriză, Bundi nu s-a mai abţinut şi s-a pus pe degustat!

Am încercat de mai mult timp această reţetă şi de abia aştept să o reîncerc. Va veni şi zmeura proaspătă la vară. Deocamdată, mă folosesc de cea pusă la păstrare în congelator pentru fix aceste zile de iarnă!

• Ce să aveţi la îndemână pentru 2 porţii?

Pentru baza desertului

250g fulgi de ovăz fără gluten

3 linguriţe de Caju Fresh de la NoMoMoo

250ml lapte vegetal

60g zmeură

60g fulgi de migdale

30g sirop de agave

70g miere

Pentru sosul de zmeură

160g zmeură

20g zahăr de cocos

20ml apă

• Cum procedăm?

Într-un vas, amestecăm fulgii de ovăz, Caju Fresh, laptele vegetal, zmeura întreagă, fulgii de migdale, siropul de agave şi mierea.

Lăsăm în frigider peste noapte.

A doua zi (pentru noi a fost perfect la micul dejun), am scos desertul nostru din frigider, l-am împărţit în două boluri şi am făcut sosul de zmeură.

Am lăsat să stea zmeura cu zahărul de cocos 10 minute; astfel, fructele şi-au mai lăsat zeama. Am adăugat apa şi am fiert pe foc mic până când s-a îngroşat. L-am turnat peste desert şi am savurat rezultatul.

Este un desert săţios, sănătos, care se prepară uşor de tot!

Ieri (17 decembrie) a fost Sf. Barbara, o sărbătoare foarte importantă în Georgia. Lobiani este felul principal.

Ce este lobiani? O plăcintă umplută cu fasole. (Mi-a plăcut la nebunie când am gustat-o în Tbilisi.)

Marcel a avut ideea să facem versiunea noastră, aşa că iată reţeta!

Pentru aluat (2 porţii):

80ml apă

2g drojdie proaspătă

1 linguriţă de zahăr

125g făină

2g sare

Lăsaţi drojdia şi zahărul să stea în apă 5 minute. Adăugaţi făina şi sarea. Frământaţi. Lăsaţi aluatul să crească 1 oră.

Pentru umplutură (2 porţii):

250g fasole fiartă

4 căţei de usturoi

sare

Zdrobiţi fasolea şi căţeii de usturoi. Adăugaţi sarea.

Metodă:

Împărţiţi aluatul în două. Întindeţi cu sucitorul fiecare jumătate de aluat. Adăugaţi amestecul de fasole şi usturoi peste fiecare foaie de aluat. Formaţi o semilună lipind capetele aluatului. Coaceţi într-o tigaie pe foc mic până la rumenire. Savuraţi.

A fost delicioasă şi săţioasă!

Iată că am ajuns şi la ultimul ingredient preferat. Or fi mai multe, oi mai descoperi pe parcurs, însă închei în glorie!

Astăzi: făina

Ce mă îngrozeşte cel mai tare când lucrez cu făina? Sunt două chestii – că va face molii şi că voi pune prea mult pe aluat şi-o voi arde.

Din ce zone îmi aleg făina? Cum despre făină de grâu vorbim şi România hrănea odinioară întreaga Europă, îmi plac soiurile de grâu româneşti, crescute în solul nostru. Am dat peste nişte tipuri de făină minunate, versatile, elastice.

De ce îmi place? Doar untul îl iubesc mai mult ca ingredient! Şi cred că am spus tot! Fără făină multe bunătăţuri nu se fac.

La ce o folosesc? La aproape tot. Şi când ai zice că nu-i făină într-un preparat, o adaug ca agent de îngroşare. Aveţi ilustraţi baigli cu mac şi cu nucă, ce-i făcea mama de Crăciun şi Paşti, va urma şi reţeta. Vă daţi seama, pentru toate aceste bucate avem nevoie de ingrediente de calitate.

Acum un an, înainte de Crăciun, am descoperit la Nonna Fina o reţetă de biscuiţi italieneşti cu migdale. Mi-au ieşit atât de bine, că s-au tot cerut la noi în familie. Am adaptat reţeta de ricciarelli şi… poate o încercaţi de Sărbători!

Aveţi nevoie de:

225g făină de migdale

150g zahăr 

2 albuşuri (la temperatura camerei)

*Se pot face şi vegani, cu 6 linguri de apă + 2 linguri de seminţe de psyllium sau in.

un strop de sare

coaja de la o jumătate de lămâie

3 picături de esenţă de migdale (opţional)

Cum faceţi?

Albuşurile se bat spumă cu sarea. Se adaugă esenţa de migdale dacă vă hotărâţi să o folosiţi.

Într-un vas separat, se amestecă făina de migdale, zahărul şi coaja de lămâie. 

Se adaugă spuma în aluatul ultim şi se amestecă uşor. Aluatul va fi puţin lipicios.

Se va împărţi în două şi se va modela în două suluri. Cu un cuţit se taie felii din aluat, dându-le o formă de romb; acestea se vor aşeza într-o tavă pregătită cu hârtie de copt. Vor rezulta 13-14 astfel de biscuiţi dintr-un sul.

Se coc 15-20 de minute la 180°C. După 10 minute, se vor supraveghea pentru a nu îi arde. ;-)

Să vă bucuraţi de ei! ♥

La prima noastră călătorie în Scoţia, gazda noastră din Edinburgh ne-a servit la micul dejun cu aceste gustărele. Când a văzut ce mult ne-au plăcut, ni le-a pus la pachet.

Le-am înfulecat în aeroport, să nu care cumva să ni le confişte careva.

Le-a mai preparat Marcel o dată, iar acum a venit rândul meu. Am adaptat reţeta, după gusturile şi sufletul meu. Ei pun golden syrup în acest desert; eu am preferat siropul de arţar.

Formă—

tavă; 24 x 34 cm

Ingrediente—

225g unt

100g zahăr de cocos

50g sirop de arţar

450g fulgi de ovăz fără gluten

sare

Mod de preparare—

Topim untul; adăugăm zahărul de cocos, siropul de arţar, fulgii de ovăz fără gluten şi sarea.

Turnăm amestecul în tava pregătită cu hârtie de copt.

Coacem 20 de minute în cuptorul preîncălzit la 190°C.

Îi tăiem imediat după ce scoatem tava din cuptor, apoi îi lăsăm să se răcească în totalitate. Altfel, se vor fărâmiţa.

În cazul meu şi al lui Marcel, au cam creat dependenţă.

Sper să vă placă şi vouă!

Am mai spus-o. A fost pentru mine ingredientul anului. Îi ador culoarea, textura, gustul care parcă nici nu se simte.

Astăzi: loboda

Ce mă îngrozeşte cel mai tare când lucrez cu loboda? Că voi păta ceva: blatul, hainele...

Din ce zone îmi aleg loboda? Românească am descoperit-o, românească va rămâne!

De ce îmi place? Este o plantă tradiţional folosită în bucătăria românească ce parcă are o revenire în această perioadă.

La ce o folosesc? Plăcintele cu lobodă sunt printre plăcintele mele preferate. Fotografia este făcută în Grecia, după cum am specificat în reţetă. Nici acolo nu m-am putut despărţi de ea.