Îmi doream de mult să încerc o variantă vegană de pască. A fost ideea dragei mele Ana Maria, sufletul NoMoMoo. O puteţi încerca şi voi anul acesta, multiplica toate cantităţile şi testa şi varianta rotundă [la noi în familie, pasca a fost mereu pătrată şi plată 😊].

Sper să vă placă!

Serviţi-o direct din frigider!

[formă: 20x20 cm, însă vă recomand una de 15x15 cm]

Aprovizionaţi-vă cu:

140g Cajoont

40g smântână de caju

3 linguri apă [de izvor]

1 lingură seminţe de psyllium

40g sirop de agave

25g stafide

4 linguri făină

4 linguri griş

+Cajoont, griş -> tapetat tava

Apucaţi-vă de lucru:

Lăsaţi produsele minunate de la NoMoMoo să ajungă la temperatura camerei.

Este indicat ca seminţele de psyllium să stea în apă cel puţin 5 minute.

Amestecaţi ingredientele de mai sus cu siropul de agave, stafidele, făina şi grişul. Păstraţi puţin Cajoont şi puţin griş pentru tapetat tava şi faceţi asta.

Apoi, turnaţi aluatul în tavă şi coaceţi 25 de minute în cuptorul preîncălzit la 170°C.

Lăsaţi să se răcească bine.

O altă recomandare este să stea în frigider 3-4 ore înainte de a o savura.

 

Pentru cremă:

Într-o tigaie măricică, amestecaţi, apoi daţi în clocot (foc mic)

530ml frişcă

420ml lapte

67g făină

5 linguri de zahăr + 135g zahăr

Înainte de a lua de pe foc, adăugaţi câte un strop de

apă de portocal

&

apă de trandafir

Aţi făcut ashta.

Continuaţi cu blatul. 

Într-un bol, amestecaţi

330g griş

100g zahăr de cocos ori de curmale

3g praf de copt

un strop de sare

4 linguri mari de smântână

150g unt (topit şi uşor răcit)

Împărţind aluatul (va fi lipicios) în două părţi egale, aşezaţi prima bucată apăsând fragmente din ea pe hârtia de copt aşezată în tava de 34x24cm. (Nu vă faceţi griji, se va omogeniza totul prin coacere.) 

Presăraţi fistic fărâmiţat, după gust. 

Turnaţi ashta. 

Mai presăraţi un strat de fistic fărâmiţat. 

Apoi, răspândiţi fragmente din aluatul rămas pe deasupra.

Coaceţi 25 de minute în cuptorul preîncălzit, la 180°C.

Răciţi în frigider cel puţin 3 ore.

Savuraţi. Este o prăjitură cremoasă şi delicioasă, una dintre preferatele mele! ♥

500ml lapte

100g zahăr

1 baton scorţişoară

50g unt   

100g griş

3 ouă

+ scorţişoară măcinată

Acum 6 ani, când începeam timid să înţeleg că şi eu pot crea deserturi – şi nu numai că pot, dar îmi şi ies gustoase –, galatopita a fost una dintre primele prăjituri pe care le-am preparat.

Fascinaţia pentru bucătăria grecească a stat la baza încercării acestui desert. Mi s-a părut uşor, rapid, cu un rezultat spectaculos!

Se pune laptele într-un vas, pe foc mic, cu zahărul şi cu batonul de scorţişoară, până începe să fiarbă. În acel moment, scoateţi batonul de scorţişoară, adăugând untul şi grişul, amestecând vârtos. Când încep să apară bule, luaţi de pe foc.

Adăugaţi ouăle întregi, unul câte unul, amestecând bine.

După ce obţineţi amestecul final, care va fi unul cremos, turnaţi-l într-o formă rotundă. A mea este din silicon, aşa că nu am avut nevoie să o ung şi tapetez.

Coaceţi în cuptorul preîncălzit pentru 35 minute la 180⁰C, apoi deschideţi uşa cuptorului şi lăsaţi să se răcească pentru încă 10 minute fără a scoate forma.

Tăiaţi felii triunghiulare şi serviţi cu scorţişoară măcinată deasupra, dacă vă place! Eu sunt înnebunită!

Am mai făcut o singură dată clafoutis, acum mai mulţi ani. Am folosit kiwi şi nişte marsala în aluat, să-i dea puţin zvâc. Între timp, am ajuns la o variantă mai rapidă şi cu vişine, căci jonglez cu multe în această perioadă.

Am folosit—

250g vişine fără sâmburi

10g unt

2 linguri griş

3 ouă (medii)

210ml lapte

un strop de sare

3 linguri zahăr

175g făină (+făină pentru tapetat)

o picătură de esenţă de vanilie

Cum am făcut?

Marcel m-a ajutat să curăţ vişinele de sâmburi cu ajutorul unui pai metalic.

Într-o tavă de tartă obişnuită am topit untul în cuptor. După ce am tapetat tava, am aşezat vişinele şi am presărat grişul deasupra.

Separat, am bătut cu un tel ouăle întregi, laptele, sarea şi zahărul. Am adăugat făina şi am amestecat până când aluatul a devenit foarte fin. Esenţa de vanilie a venit la sfârşit.

Am turnat amestecul peste vişine şi am copt în cuptorul preîncălzit, la 180⁰C, 35 de minute.

Atât de fain a ieşit acest desert, că am înfulecat o felie şi mi-am mai tăiat încă două mai mici. Nu am avut nevoie de frişcă ori zahăr pudră, mi-a picat numai bine aşa.    

BLATUL

150g făină

70g unt (topit şi răcit)

1 gălbenuş

1 plic zahăr vanilat

1 lingură oţet

2 linguri apă

1 strop de sare

+2 linguri griş

+unt şi făină pentru tapetat

UMPLUTURA

3 gutui

1 măr

100ml apă

50g zahăr

30g unt

scorţişoară

Iată o idee de plăcintă rapidă şi foarte savuroasă de final de toamnă/început de iarnă, pentru cei care încă mai au gutui. J

Blatul îl puteţi prepara după această reţetă. Presăraţi grişul pe blat pentru a absorbi lichidul lăsat de fructe. (Pentru varianta vegană, folosiţi ulei de cocos pentru unt + 1 lingură seminţe de psyllium în 2 linguri de apă fierbinte pentru ou.)

Pentru umplutură, curăţaţi gutuile, mărul şi tăiaţi-le cubuleţe. Aşezaţi-le într-un vas pe foc mic-mediu, în care s-au turnat apa, zahărul, presărând scorţişoara şi lăsând untul să se topească deasupra tuturor ingredientelor încet.

După ce totul fierbe, apa scade şi fructele se caramelizează, le puteţi transfera pe blatul de tartă.

Coaceţi în cuptorul preîncălzit la 170ºC timp de 15 minute.  

 Voi începe o mini-serie de sugestii pentru prepararea deserturilor. Este bazată pe experienţa mea şi sper să vă placă şi să vă folosească.

1. Scoateţi ouăle la încălzit înainte de a le folosi. Astfel, vă veţi asigura că le veţi putea bate bine pentru bezele şi spume şi încorpora bine în aluatul de ecler sau profiterol. 

2. Cafeaua scoate în evidenţă aroma ciocolatei. Aşadar, adăugaţi o linguriţă de cafea măcinată în deserturile cu multă ciocolată.

3. În cazul oricărei reţete ce necesită coacere, este bine să aveţi o marjă de 20°C, în plus sau în minus. Testaţi-vă bine cuptorul!

4. Folosiţi unt în loc de ulei de floarea-soarelui [în raport de 1:1 funcţionează perfect]. Mie-mi mai place, chiar şi în reţetele non-vegane, să folosesc ulei de cocos. Este uleiul meu preferat.

5. Pentru a bate bine smântâna pentru frişcă, răciţi în congelator vasul şi/sau paletele mixerului utilizat.

6. Grişul face ca umplutura să nu curgă. De exemplu, dacă vă hotărâţi să faceţi o cassata la cuptor (seamănă ca umplutură cu cea din imagine), amestecaţi şi câteva linguri de griş în umplutura de ricotta.

7. Pentru ca toate bunătăţurile voastre coapte să fie mai crocante, ungeţi formele în care le coaceţi cu unt sau ulei şi presăraţi griş pentru ca ele să fie mai pufoase.

8. Când faceţi aluatul de chou şi adăugaţi ouăle pe rând, nu vă sfiiţi să vă ajutaţi de mixer. Va ieşi mult mai pufos.

Umplutură:

430g brânză de vaci (grasă)

100g zahăr

2 ouă mici

50g stafide

4 linguri griş

Foi:

250g făină

un vârf de cuţit sare

25g unt (la temperatura camerei)

130ml apă

1 lingură oţet

+1 ou mic + 1/2 plic zahăr vanilat

De când merg în Deltă, mă înfrupt pe unde pot cu această plăcintă dobrogeană.

Mi-am dorit tot timpul să o pregătesc şi acasă, însă cu foi făcute în casă. Pare greu, nu este deloc!

Mai întâi, faceţi umplutura, amestecând brânza de vaci, zahărul, ouăle, stafidele şi grişul, ca să nu lase umplutura să curgă. Vasul va trebui să stea în frigider 10 minute.

Între timp, faceţi aluatul pentru foi, amestecând făina, sarea, untul la temperatura camerei, apa şi oţetul. Frâmântaţi şi împărţiţi-l în 4 bucăţi cât de cât egale. Pe prima o întindeţi cât puteţi de bine, pentru a depăşi marginile tăvii (diametru: 20cm). 

Apoi, ungeţi cu amestecul de brânză de vaci, acoperiţi cu o altă foaie întinsă, ungeţi brânză din nou, încă o foaie şi ultimul strat de brânză, apoi ultima foaie. Nu uitaţi să îndoiţi şi colţurile primei foi.

Apoi amestecaţi un ou cu zahărul vanilat şi ungeţi plăcinta deasupra.

Aduce o stare de bine, de vară, de soare! ☼

Hmmm… până să ajung la Napoli, acum 2 ani, încercasem pizza napolitană în Sicilia şi mă încântase… dar cea mai bună pizza din viaţa mea am servit-o la Pozzuoli, la 20 km de capitala Campaniei.

Simplitatea şi savoarea ingredientelor… până la urmă, acestea fac o pizza bună fantastică. Iar la acest capitol, sunt clasică!

Am căutat, am citit, am adaptat şi iată cum face o pizza napolitană, fără instrumente de bucătărie prea complicate.

Pentru 3 pizza mari veţi avea nevoie de:

420g făină

250ml apă

1g drojdie proaspătă

10g sare

+ulei de măsline

+griş

+roşii pasate

+3 bile de mozzarella

+busuioc proaspăt

Pentru început, mixaţi timp de 2 minute apa cu 220g făină. Lăsaţi să stea, la temperatura camerei, 30 de minute. Aceasta va reprezenta baza pizzei noastre.

După ce a trecut jumătatea de oră, adăugaţi drojdia şi începeţi să frământaţi bine, încorporând, pe rând, toată făina rămasă. La final, după ce făina a fost absorbită (ca să nu dezactivaţi drojdia), adăugaţi sarea. Continuaţi să frământaţi şi, când simţiţi că aluatul s-a legat (va trebui să fie elastic şi fin), puneţi-l într-o folie de plastic şi lăsaţi-l 2 ore la temperatura camerei.

Apoi, după ce a crescut, frământaţi-l pe o planşă, apoi împărţiţi-l în trei bucăţi egale. Ca în fotografie, rulaţi aluatul, uniţi capetele şi acoperiţi cu marginile aluatului. Se vor forma bile. Băgaţi-le la frigider, în câte un vas cu capac. Astfel, drojdia va lucra mai lent, însă gustul pe care îl veţi obţine va fi fantastic.

După cel puţin 5-6 ore în frigider, puteţi scoate aluatul şi coace pizza (bilele ţin 3 zile, aşadar nu trebuie să le coaceţi pe toate în prima zi… veţi observa că la ultima bilă gustul va fi cel mai bun). 

Eu folosesc ulei de măsline în tavă şi griş (care face aluatul mai pufos). Adaug ulei de măsline şi peste aluat şi întind bine în tavă, apoi torn roşii pasate deasupra şi bag în cuptorul preîncălzit, la 220°C. Coc pentru 4 minute şi jumătate.

Apoi, scot, aşez feliile de mozzarella deasupra şi o mai las 3 minute în cuptor.

După ce este gata, presăraţi frunze de busuioc proaspăt şi, după ce se răceşte 1 minut, tăiaţi-vă o felie.

Cum vă place? J

tavă 20x20 cm

4 porţii mari

500g brânză de vaci

½ plic zahăr vanilat

½ plic praf de copt

50g unt

1 gălbenuş

3 linguri griş

50g stafide

+ unt & făină pentru tapetat

O nouă zi, o nouă reţetă. O prietenă a mamei a fost cea care, se pare, a adus această reţetă în familia noastră. Adevărul este că şi la Bod (la bunici) şi la Braşov (acasă), prăjitura cu brânză de vaci se făcea des. Vă redau reţeta în continuare.

Se amestecă brânza de vaci bine scursă cu zahărul vanilat şi cu praful de copt şi se lasă la dospit peste noapte.

A doua zi, se fierbe în aburi (eu am o sită de gătit la aburi de la Ikea de ceva timp şi m-a ajutat mult) pe foc mic-mediu, amestecând mereu. Mai întâi veţi observa că se subţiază, apoi se va îngroşa (ca o cremă de vanilie – la mine a durat cam 10 minute). Atunci se adaugă untul, gălbenuşul şi grişul, amestecând bine să nu se taie.

După ce se ia de pe foc, puteţi turna stafidele în compoziţie, apoi coace la 140°C într-o tavă tapetată, în cuptorul preîncălzit, timp de 15 minute.

Prăjitura va fi foarte moale (textură asemănătoare unei budinci), însă atât de gustoasă şi hrănitoare! Vă sugerez, chiar şi dacă mai păstraţi câteva bucăţi în frigider, să le încălziţi înainte de a le devora. J