Apoi, la sfârşitul anului trecut, în Liban, în chiar miticul Byblos, mi-a făcut cu ochiul o prăjitură galbenă. Avea turmeric, însă mi-a plăcut la nebunie. La revenirea acasă, am încercat să o coc – şi mi-a reuşit!

Provocarea aceasta dragă NoMoMoo, începută săptămâna trecută, m-a făcut să forţez şi mai mult limitele acestei prăjituri, căutând şi găsind ingrediente înlocuitoare vegane şi fără gluten.

Vedeta? Smântâna de caju de la NoMoMoo!

Veţi avea nevoie de o tavă de 20x20 cm şi de—

100g amidon din porumb

un strop de sare de mare

110g zahăr brun

100g făină de ovăz fără gluten

1 linguriţă de turmeric

4g praf de copt

140g smântână de caju

apă de portocal

90ml apă de izvor

35ml ulei de in

1 lingură de tahini

9 boabe de fistic

Cum îmi place să rămân în element, ingredientele mi le aleg, pe cât posibil, din ţările ale căror reţete le pregătesc – sau din apropiere. Iubesc producătorii locali!

Ca elemente de bază, amidon am folosit românesc. Sarea de mare a fost cumpărată din Liban, de la o mănăstire din sătucul Anfeh. Apa de portocal tot din Liban am cumpărat-o – şi puteţi adăuga chiar şi un pic mai mult de-un strop. Tahini l-am cumpărat în Turcia, în timp ce fisticul este iranian, procesat însă în România. Iar uleiul de in este românesc. Ingredientele cele mai bune reuşesc să ne facă să transformăm o mâncare obişnuită într-una deosebită, mai ales dacă gătim cu dragoste! Şi cu ajutor!

Revenind la smântâna de la NoMoMoo, este deosebită! Pufoasă, versatilă, minunată! Panda crede la fel.

Pentru a coace această prăjitură, numai bună de servit ca atare sau la un ceai, amestecăm amidonul, sarea de mare, zahărul brun, făina de ovăz, turmericul şi praful de copt.

Apoi, începem să adăugăm ingredientele umede: smântânica de caju, apa de portocal, apa de izvor şi uleiul de in.

Amestecăm cu o lingură de lemn până la omogenizare.

Ungem tava cu tahini, turnăm compoziţia şi adăugăm fisticul în 9 centre (imaginate) de felii.

Coacem la 180°C în cuptorul preîncălzit 25 de minute.

Lăsăm să se răcească şi... ne bucurăm! 

Ce arome simţiţi? 😊

 

sare

3 linguri cacao

3 linguri amidon

420ml lapte

80g smântână

100g ciocolată neagră

Este o mare diferenţă între budincile preparate în casă şi cele cumpărate la plic. Varianta următoare este cea mai bună pe care am servit-o vreodată. Sper să fiţi de aceeaşi părere!

Într-un vas, amestecaţi zahărul brun, sarea, cacaua şi amidonul. Apoi, adăugaţi 120ml de lapte şi amestecaţi bine, până când nu mai observaţi cocoloaşe. Turnaţi restul de lapte şi încorporaţi şi smântâna.

Începeţi să încălziţi compoziţia, pe foc mic. Amestecaţi din când în când. După fierbere, adăugaţi ciocolata (fulgi sau mărunţită) şi încorporaţi până la topirea completă a acesteia.

Îndepărtaţi de pe foc şi aşezaţi budinca în vase. Lăsaţi să se răcească, apoi introduceţi în frigider pentru cel puţin 4 ore.

Să vă bucuraţi de ea!

5 albuşuri

2 linguri oţet

200g zahăr

10g zahăr vanilat

5 linguri amidon

+

10* fructul pasiunii

3 linguriţe zahăr

+

250g smântână pentru frişcă

25g zahăr

De mult timp nu am mai făcut Pavlova mare, ci doar varianta mini. Iată însă că, după Crăciun, cu multe albuşuri şi fără niciun tort făcut de mine de ziua mea, a fost momentul potrivit.

Se bat albuşurile; când sunt bine bătute, turnăm oţetul. Continuăm să mixăm, adăugând treptat amestecul de zahăr şi zahăr vanilat. La final, adăugăm amidonul.

Aşezaţi hârtie de copt într-o tavă. Cu ajutorul unei forme rotunde (eu am folosit una de 23 cm în diametru şi 7 cm înălţime), turnaţi amestecul, nivelaţi şi îndepărtaţi forma.

Coaceţi pentru 2 ore în cuptorul preîncălzit, la 100°C (după coacere, pentru a evita crăparea, mai lăsaţi 5-10 minute în cuptorul fierbinte, cu uşa puţin deschisă).

Între timp, scoateţi miezul fructului pasiunii, adăugaţi zahărul şi amestecaţi.

După răcirea completă a bezelei, se vor bate smântâna pentru frişcă şi zahărul. Ornaţi cu un poş, adăugând smocuri de frişcă unul lângă altul (ideea lui Marcel). Presăraţi mixul de fructul pasiunii şi zahăr deasupra.

Tot ce vă va rămâne din acest mix puteţi folosi pentru felii individuale, când le veţi servi – asta dacă va rezista Pavlova în frigider fără să fie înfulecată. :D  

Blatul

100g făină de hrişcă

50g amidon de cartofi

1 strop de sare

50g apă

1 lingură mare de seminţe de in

1 lingură de oţet

50g ulei de cocos

25g sirop de agave

Compoziţia

150g lapte de cocos

200g ciocolată vegană

2 linguri amidon

200g fructe de pădure (afine, mure, zmeură)

+ulei de cocos şi făină de tapioca pentru tapetat

Reţeta aceasta-i minunată după Sărbători. Ştiţi de ce? Pentru că au fost multe din toate. Şi pentru că cei hărnicuţi sigur mai au prin congelator (şi prin emisfera sudică chiar în stare proaspătă) fructe de pădure.

Pentru blat, puteţi folosi această reţetă.

Coaceţi-l separat, în cuptorul preîncălzit, la 170°C, timp de 15 minute (folosiţi bile ceramice dacă aveţi).

Cât se răceşte, pregătiţi umplutura.

Puneţi la fiert laptele de cocos, împreună cu bucăţelele de ciocolată vegană şi amidonul, pe foc mediu. Lăsaţi amestecul să dea în clocot. După ce se răceşte puţin, umpleţi forma de tartă şi aşezaţi fructele de pădure deasupra.

Serviţi cu poftă!

Blatul

100g făină de hrişcă

50g făină de tapioca

1 strop de sare

3 linguri de apă

1 lingură de seminţe de in

1 lingură de oţet

30g ulei de cocos

30ml lapte de migdale

20g sirop de agave

Compoziţia

3 tulpini rubarbă (+3 linguri sirop de agave)

5 căpşune mari

400ml lapte de migdale

esenţă de vanilie

20g sirop de agave

25g amidon

+ulei de cocos şi făină de tapioca pentru tapetat

Când vine luna mai, pentru mine-i despre rubarbă şi căpşune.

De aceea am şi hotărât să fac această tartă vegană folosindu-le.

Pentru blat, puteţi folosi această reţetă.

Coaceţi-l separat, în cuptorul preîncălzit, la 170°C, timp de 15 minute.

Cât se răceşte, curăţaţi rubarba şi căpşunele şi tăiaţi-le bucăţele, apoi pregătiţi umplutura.

Puteţi lăsa bucăţile de rubarbă în sirop de agave pentru 10 minute. 

Puneţi la fiert laptele de migdale, împreună cu esenţa de vanilie, siropul de agave şi amidonul, pe foc mediu. Lăsaţi amestecul să dea în clocot. După ce se răceşte puţin, umpleţi forma de tartă şi aşezaţi rubarba şi căpşunele deasupra.

Poftă bună! ♥

10 porţii (10*5 „grămăjoare”)

Aluat

125ml apă

60g unt

1 praf de sare

130g făină

4 ouă

Cremă

2 ouă

330ml lapte (+3-4 linguri lapte)

120g zahăr

50g făină

un strop esenţă de vanilie

2 plicuri zahăr vanilat

Sos de ciocolată

200g ciocolată neagră

30g unt

500ml lapte

20g amidon

Ecler – chou – profiterol. Triada perfectă, chiar şi mama le avea unele după altele notate. De primele două mă ocupasem, mai aveam profiterolul. După care Marcel e înnebunit. Astăzi l-am preparat şi...

Se fierbe apa împreună cu untul şi cu sarea. Când dă în clocot, se adaugă dintr-o dată toată făina, amestecând repede cu o lingură de lemn. Se ia de pe foc, se lasă puţin să se răcească, apoi se adaugă câte un ou, amestecând încontinuu. Nu se pune oul următor până ce primul nu a fost absorbit complet.

Am citit de curând că un truc pentru un plus de aer ar fi mixarea aluatului. Oare de ce credem că e bine să mixăm doar preparatele reci? J

Apoi, se umple un poş cu vârful de 1 cm diametru (ca să îmi fie uşor, eu mă ajut în continuare de o cană) şi cu el se toarnă într-o tavă pregătită cu hârtie de copt grămăjoare, zice mama, cât o vişină mai mare. Se lasă între grămăjoare o distanţă de 2 cm.

Se dau la cuptorul preîncălzit, la 190°C, pentru primele 15 minute, apoi se coc la 170°C, cu uşa cuptorului uşor deschisă, pentru încă 5 minute.

Se scot din cuptor, se aşază pe un grilaj pentru răcire (am aşezat şi folie de aluminiu dedesubt).

După ce se răcesc, cu ajutorul unui vârf de poş, se realizează o gaură în partea inferioară a formei şi se începe umplerea – dacă vă rămâne cremă, faceţi două umpleri.

Pentru umplere, veţi avea nevoie de crema de vanilie. Se freacă gălbenuşurile cu 2/3 din cantitatea de zahăr până se obţine o cremă spumoasă. Se adaugă 3-4 linguri de lapte şi se amestecă din nou. Se adaugă făina şi imediat se toarnă această compoziţie în laptele care clocoteşte cu vanilia. Se bate încontinuu până dă în 2-3 clocote. Se ia de pe foc şi se adaugă albuşurile bătute tare cu restul de zahăr. La final, se pun şi pliculeţele de zahăr vanilat, pentru un plus de savoare.

Am mâncat des profiterol în Turcia. Acolo îl fac cu un sos destul de lipicios – a cărui reţetă nu am reuşit încă să o aflu. Cu toate acestea, la finalul lui 2020, în Egipt, am dat peste un sos de ciocolată bun la unul dintre mic-dejunurile de acolo. Am intrat în vorbă cu bucătarul şi mi-a spus cam ce conţinea.

Inspiraţia pentru sosul de ciocolată din aceste două direcţii a venit. Aşadar, am topit ciocolata împreună cu untul pe baie de aburi, apoi am adăugat laptele şi, după ce s-a încălzit bine, amidonul. Am amestecat bine până a dat în clocot şi s-a format un sos de toată frumuseţea.

La final, am aşezat 5 „grămăjoare” într-o cupă şi le-am acoperit cu sosul de ciocolată. Am simţit nevoia de încă o porţie.

...meritase aşteptarea.