Anul acesta nu am ajuns la Sviniṭa după smochine. M-am bucurat, însă, că smochinele au venit la Braşov. Bucuria a fost mare, dar scurtă, că le-a bătut ploaia pe terasă, eu nu am avut când mă ocupa de ele, aşa că au fost salvate fix

350g smochine

Au mai fost necesare următoarele ingrediente—

90ml apă

175g zahăr

sucul de la o jumătate de lămâie

Cum am făcut dulceaţa?

Am pus la fiert pe foc mic apa cu zahărul până s-a dizolvat.

Între timp, am spălat smochinele şi le-am tăiat codiṭele. Le-am adăugat întregi în lichidul deja fierbinte.

După 20 de minute, timp în care am cules spuma din amestec, am stors jumătatea de lămâie.

Am mai fiert dulceaṭa pentru 20 de minute, apoi am oprit focul, am lăsat-o să se răcească un pic şi am turnat-o într-un borcan de 300g. Fix atât mi-a ieşit. Am servit-o pe pătură de răstăuṭe.

Am fost recunoscătoare pentru prima mea dulceaṭă de smochine şi pentru cât de bună a ieşit! ♥

Cumva, s-a întâmplat de, în Deltă, am cunoscut-o pe Vero. Întâmplarea face şi că eram în căutarea unei negrese clasice, româneşti. Mi-a ieşit şi aceea în cale. J Am gustat de la ea şi apoi am primit reţeta în dar.

Cantităţile le-am înjumătăţit, am folosit unt în loc de ulei şi am pus mai puţin zahăr (căci gemul meu de cireşe era deja destul de dulce).

Formă: 34 x 24 cm | 12 felii

[îmi plac feliile cât mai plate]

260g făină

120g zahăr

1/2 linguriţă praf de copt stins cu oţet

20g cacao

60g unt (la temperatura camerei) sau ulei

1 picătură rom

250ml apă

55g nuci 

1/3 borcan gem [aveţi o reţetă posibilă aici]

Am amestecat făina, zahărul, praful de copt stins cu oţet, cacaua [s-au terminat şi proviziile aduse din Brazilia!], untul, romul şi apa. Apoi, am măcinat nuca şi am încorporat-o în amestec, turnându-l în tava tapetată cu unt şi făină.

La final, am pus linguri de gem din loc în loc şi le-am acoperit cu aluat.

Pentru că îmi plac feliile de negresă un pic mai suculente, am copt negresa doar pentru 20 minute, în cuptorul preîncălzit, la 180°C.

Îţi mulţumesc, dragă Vero! A ieşit tare bună prăjitura şi acum se vor mai bucura şi alţi oameni de ea! ♥

Ce am făcut atunci când am găsit o reţetă veche de vreo 35-40 de ani? Am preparat-o! Au ieşit nişte savarine fantastice! 9!

Am avut nevoie de

4 ouă

125g zahăr

125g pesmet

pentru aluat

300ml apă

115g zahăr

30ml rom

pentru sirop

500ml smântână pentru frişcă

30g zahăr

+ulei şi făină pentru tapetat

+gem pentru decorat

Am bătut spumă albuşurile, am adăugat zahărul, puţin câte puţin. Apoi, am încorporat gălbenuşurile şi pesmetul (va absorbi fantastic siropul), amestecând uşor cu o lingură de lemn. Am umplut formele (am folosit unele pentru tartă, mai adânci), în cuptorul preîncălzit la 150°C, timp de 15 minute.

Între timp, am preparat siropul, lăsând zahărul să se dizolve în apă, pe foc mic, apoi adăugând la final romul (am folosit romul meu preferat - indian, Old Monk). Am cufundat prăjiturile – cât erau calde – în sirop, apoi le-am aşezat pe o tavă.

Le-am tăiat în jumătate, am uns căpăcelele cu gem şi le-am umplut cu frişca bătută bine cu zahărul.

Marcel a spus că a fost cea mai bună prăjitură pe care am făcut-o până acum. M-a emoţionat. J