Uneori simţi nevoia de ceva bun chiar de eşti la detoxifiere, ţii post, ori nu mănânci de fel ingrediente de origine animală. Am mai descoperit ceva bun, uşor de făcut şi savuros!

Ce am folosit?

225g curmale (fără sâmburi)

75g migdale româneşti

½ lingură scorţişoară

3 linguri cacao

100g fulgi de cocos

Lăsați la înmuiat peste noapte curmalele și migdalele.

Scurgeți-le și transferați-le într-un blender împreună cu scorțișoara și cacaua, pulsând 1-2 minute, până obțineți o pastă.

Modelați 32 de bomboane (ajută dacă aveți mâinile umede) și rostogoliți-le prin nuca de cocos (am mărunțit tot în blender fulgii). 

Pentru 500ml

200g migdale (înmuiate şi curăţate)

400ml apă

Am descoperit nişte migdale româneşti tare faine şi, cu tot cu intoleranţa noastră la lactoză, până o ţinem în frâu, cel puţin, am zis să ne facem propriul lapte de migdale.

Am mai făcut, la reîntoarcerea din Sicilia în 2015, însă parcă acum a ieşit şi mai bun.

Pentru început, am pus în apă migdalele cu tot cu coajă şi le-am lăsat peste noapte în frigider. Practic, am observat că îşi dublează volumul. Apoi, le-am curăţat de pieliţe.

Noi am folosit un storcător de fructe – aşadar, în varianta A, se adaugă apa peste migdale şi se toarnă în storcător. Cu miezul rămas, am zis cu Marcel să facem un fel de făină de migdale, aşa că l-am băgat într-o tavă în cuptor mai apoi, la deshidratat/uscat.

În varianta B, puteţi folosi un blender puternic, adăugând apa şi migdalele şi strecurând apoi laptele obţinut.

Eu îl prefer fără zahăr, îmi place să simt doar gustul migdalelor.

E în frigider acum. Pun pariu că va fi minunat şi la micul dejun şi că ne va aminti de o dimineaţă leneşă prin Noto.  

110g migdale

90g unt (la temperatura camerei)

90g zahăr

2 ouă mici

Ce este frangipane? Este o cremă din migdale asemănătoare cremei de patiserie, cu origine italiană.

De ziua mea, am vrut sa fac o tartă mai specială (la sfârşit, a ieşit cu frangipane, pere şi smochine). Cum am preparat frangipane?

Am tocat migdalele în blender, apoi am mixat untul (la temperatura camerei) cu zahărul. Am adăugat 2 ouă mici, amestecând uşor, apoi migdalele tocate. Crema se lasă apoi pe foc mic până la îngroşare.

Gata! O puteţi acum folosi pentru a umple forme de tarte şi mini-tarte… va aduce o aromă faină!   

125g migdale (sau nucă)

150g unt (topit)

150g zahăr

1 strop esenţă de vanilie

250g făină

5g praf de copt

4 ouă

150g ciocolată cu lapte

Sunt din nou pe drum cu Marcel (de acolo şi tastez reţeta aceasta). Aşa că… ce prăjitură rezistă mai bine pe drum decât un chec?

Şi am mai luat o reţetă de-a mamei la încercat!

Am măcinat migdalele – din nou, am folosit migdale româneşti –, am adăugat peste ele untul topit, zahărul, esenţa de vanilie, făina, praful de copt şi 4 găbenuşuri. Am amestecat totul bine. Apoi, am bătut cele 4 albuşuri spumă şi, uşor, le-am încorporat în aluatul anterior. La final am adăugat bucăţelele de ciocolată.

Am copt într-o tavă de chec pregătită cu hârtie de copt, în cuptorul preîncălzit la 180°C, pentru 40 de minute.

Lăsaţi checul să se răcească bine, ca ciocolata să se poată întări. E o minunăţie!   

120ml apă

3 linguri zahăr

1 lingură cacao

100g biscuiţi

75g migdale sau nucă

esenţă de rom

15 vişine

Se face un sirop din apă, zahăr şi cacao; le amestecăm, apoi le lăsăm pe foc mic pentru 5 minute.

După ce se ia vasul de pe foc, se adaugă biscuiţii sfărâmaţi (de tip Petit Beurre) şi migdalele sfărâmate (româneşti am folosit, dar puteţi folosi şi nucă). Puteţi adăuga esenţă de rom de la început sau doar pentru o parte din aluat. 

Frământaţi puţin aluatul pentru a-l omogeniza, apoi luaţi bucăţi mici din el, aplatizaţi-le, puneţi o vişină în mijloc (dacă aveţi, luaţi din vişinată) şi formaţi bombe.

Lăsaţi-le în frigider pentru o oră înainte de a vă înfrupta din ele.

Să aveţi poftă şi să vă bucuraţi de viaţă în fiecare zi!

-        Mica, nu putem mânca în fiecare zi prăjituri, oricât de bune ar fi.

[în minte-mi zic „ba da”, însă mă gândesc că poate are şi omu’ meu dreptate şi pun de-un desert sănătos]

Şi-aşa-l puteţi prepara şi voi—

(pentru 1 porţie)

150g mure

75g iaurt

100g zmeură

50g smântână

30g migdale (puse la înmuiat de cu o seară înainte)

10g ciocolată neagră

Este foarte simplu: se adaugă în blender, separat şi pe rând, murele cu iaurtul.

Apoi, zmeura cu smântâna.

La final, migdalele şi ciocolata.

Se aşază pe straturi, apoi se amestecă tot şi se savurează.

Foarte sănătos, foarte săţios!

Pentru varianta vegană, puteţi folosi două iaurturi vegane de arome diferite.  

3 ouă

3 linguri zahăr

3 linguri făină

25g migdale (crude)

30g stafide

sare

Mi s-a întâmplat ceva bizar – mi-am dorit o reţetă uşoară pentru această postare şi mă tot gândeam la „püspökkenyér” pe care mi-l făcea mama când eram copil – era unul dintre deserturile ei preferate –. Şi am deschis unul dintre caietele cu reţete fix la reţeta aceasta, în scrisul frumos al bunicii.

Separăm ouăle, amestecăm gălbenuşurile cu zahărul, adăugăm făina, apoi migdalele (tăiate mărunt) şi stafidele.

Batem albuşurile cu un pic de sare şi încorporăm spuma uşor în amestecul obţinut anterior.

Turnăm aluatul într-o formă de chec şi coacem în cuptorul preîncălzit, la 130°C, timp de 15 minute.

Îmi mai permiteţi o sugestie?

Cred că pâinea episcopului este şi mai savuroasă după ce a stat peste noapte şi-i însoţită de cafeaua/ceaiul de dimineaţă.