La 1 aprilie, a fost o zi a păcălelilor cu adevărat pentru că, de la întreruperile repetate în alimentarea electrică, frigiderul ni s-a stricat. A venit tata, am încercat să rezolvăm ceva, însă tot ce am putut face a fost să ducem toată mâncarea pe terasă (a şi nins apoi).

Cu fructele congelate a fost mai greu. Am trimis tot ce s-a putut la tata până a venit noul frigider. Cu restul ce să facem? „Sirop!” a venit Marcel cu ideea.

Şi sirop am făcut, în varianta noastră, adică fructele au trecut prin storcător şi apoi sucul a fost fiert o jumătate de oră cu zahărul, pe foc mic. La final, după ce s-a răcit, siropul a fost pus la păstrare în sticle. Cantitatea va scădea cu doar 10%, cam aşa.

Este minunat ca desfătare zilnică, adăugând apă sau apă minerală!

P.S. Am folosit—

3.5 kg zmeură

3.5 kg zahăr

&

1 kg mure

1 kg zahăr

175g rubarbă

130ml apă

75g zahăr

coajă de portocale

Cum mie-mi place rubarba tare de tot, nici anul acesta nu am putut rata s-o folosesc prin reţete.

Cam 3 tulpini se curăţă şi se taie în bucăţele, apoi se pun la fiert în apa amestecată cu zahăr şi cu coaja de portocale (neapărat bio), pe foc mediu.

Când rubarba începe să se descompună, puteţi lua amestecul de pe foc şi adăuga vanilia.

Sosul de rubarbă se păstrează bine în frigider şi se poate servi împreună cu diverse alte deserturi, cum ar fi această budincă de vanilie de casă.

Îmi plouă-n gură! J

Pentru 500ml

200g migdale (înmuiate şi curăţate)

400ml apă

Am descoperit nişte migdale româneşti tare faine şi, cu tot cu intoleranţa noastră la lactoză, până o ţinem în frâu, cel puţin, am zis să ne facem propriul lapte de migdale.

Am mai făcut, la reîntoarcerea din Sicilia în 2015, însă parcă acum a ieşit şi mai bun.

Pentru început, am pus în apă migdalele cu tot cu coajă şi le-am lăsat peste noapte în frigider. Practic, am observat că îşi dublează volumul. Apoi, le-am curăţat de pieliţe.

Noi am folosit un storcător de fructe – aşadar, în varianta A, se adaugă apa peste migdale şi se toarnă în storcător. Cu miezul rămas, am zis cu Marcel să facem un fel de făină de migdale, aşa că l-am băgat într-o tavă în cuptor mai apoi, la deshidratat/uscat.

În varianta B, puteţi folosi un blender puternic, adăugând apa şi migdalele şi strecurând apoi laptele obţinut.

Eu îl prefer fără zahăr, îmi place să simt doar gustul migdalelor.

E în frigider acum. Pun pariu că va fi minunat şi la micul dejun şi că ne va aminti de o dimineaţă leneşă prin Noto.