Dacă este un fel de mâncare pe care l-am gătit cel mai mult în vara trecută (şi chiar la început de toamnă) a fost acesta! S-a încadrat chiar şi în limitele detoxifierii (sau l-am făcut eu să se încadreze!). Atenţie, însă, roşiile cherry trebuie să fie tare gustoase!

Ingredientele de care veţi avea nevoie pentru o tavă rotundă cu Φ 22 cm sunt:

(pentru) UMPLUTURĂ

350g roşii cherry

1 linguriţă de cimbru uscat

1 lingură şi jumătate de sirop de arţar

15g unt

+ 1 ceapă medie

+ 1 lingură unt

(pentru) BLAT

1 lingură cu vârf de seminţe de psyllium

2 linguri de apă (fierbinte)

125g făină de ovăz fără gluten

25g făină de tapioca

60g unt (topit şi răcit)

1 lingură de oţet de mere

1 strop de sare de mare

În tava în care veţi coace tarta aşezaţi roşiile cherry spălate. Presăraţi cimbrul. Turnaţi siropul de arţar. Aşezaţi bucăţele de unt din loc în loc.

Introduceţi tava în cuptorul preîncălzit, la 190°C, pentru 14 minute.

Apoi, lăsaţi să se răcească.

Între timp, curăţaţi ceapa, tăiaţi-o mărunt, căliţi-o în unt şi adăugaţi-o peste tava pe care tocmai aţi scos-o din cuptor.

Preparaţi blatul după reţeta de aici.

Întindeţi-l cu un sucitor şi acoperiţi roşiile, asigurându-vă că introduceţi aluatul pe sub roşii, parcă învelindu-le cu totul.

Coaceţi în cuptorul preîncălzit, la 170°C, pentru 20 de minute.

Decupaţi-o şi, cu ajutorul unei farfurii plate, răsturnaţi tarta. Serviţi-o caldă. Ajunge pentru 2 persoane, creând, însă, dependenţă. Şi acum o poftesc!

Inspiraţia mi-a venit gândindu-mă la un menemen vegan (eram într-o detoxifiere mai atipică) ce era făcut cu tempeh şi avea gustul unui menemen clasic, pe care îl iubesc şi l-am servit de atâtea ori!

De ce aveți nevoie pentru un Menemen vegan?

4 linguri de ulei de măsline

1 ceapă 

2 gogoșari                                                                   

3 roșii

puțin oregano uscat

sare de mare

piper

250g tofu

Cum îl preparați?

Căliți ceapa la foc mic (2-3 minute).

Adăugați gogoşarii mărunțiți și lăsați 5-6 minute să se înmoaie.

Tăiați roșiile cuburi și adăugați-le și pe ele, împreună cu oregano, sarea de mare și piperul. 

După încă 3-4 minute, adăugați și tofu (mărunțit în vas ori tăiat cubulețe dinainte).

Serviți menemenul cald, cu bucurie! Poftă bună!

Cum a început totul? J

Aveam o revistă pe nume „Universul copiilor”. De fiecare dată când apărea un număr nou, mama mi-l cumpăra. Într-unul din numere era această reţetă.

Ehhh, am modificat-o de-a lungul anilor, am folosit diverse tipuri de pâine şi de brânză, însă de iubit tot o iubesc şi a devenit această reţetă parte a familiei mele.

Cum o preparaţi şi voi?

Pentru 1 porţie pregătiţi

4 felii de pâine

1 ceapă mică

1 lingură de ulei de floarea-soarelui sau in

puţină sare

puţin zahăr

6 linguri de suc de roşii

15g brânză

Aşezaţi feliile de pâine într-o tavă.

Curăţaţi şi tăiaţi ceapa mărunt.

Într-un vas căliţi ceapa, adăugând în ulei puţină sare şi puţin zahăr (ca să scoată în evidenţă aroma cepei). La final, adăugaţi sucul de roşii, apoi întindeţi amestecul din vas peste feliile de pâine, împărţindu-l cu grijă.

Radeţi brânza deasupra.

Daţi la cuptor 10 minute (la 180⁰C).

Sper să vă placă!

♥

 
Am nişte minunăţii de săptămâni, în care muncesc atât de mult, că de programul zilnic nu mă prea pot ţine (reţeta ar fi trebuit publicată ieri). Colac peste pupăză, azi este şi ziua mea onomastică (de care nu ştie mai nimeni), dar tot am făcut un tort şi o pizza, să fie festiv. J

Şi îmi mai amintesc de Iran. Mi-e dor de Iran, de prietenii mei de acolo, de gustul pe care această mirza ghasemi îl avea... mi-e dor să umblu – prin ţară am tot făcut-o, mi-e dor să nu mai fie restricţii, să putem merge unde ne dorim, să îmbrăţişăm pe oricine înainte de a-l (a o) întreba dacă ne dă voie.

Iranul a avut la fiecare călătorie o căldură aparte în ochii mei. Ceva ce nu am mai găsit altundeva decât acasă.

Felul acesta de mâncare, original din nord (de pe lângă Caspică), a fost salvarea mea printre mult prea multe feluri nevegetariene.

Aşa de mult mi-a plăcut prima dată când l-am gustat (eram în Masuleh), că i-am transmis felicitări bucătarului şi am mai cerut o porţie. Chelnerul de acolo m-a învăţat cum să prepar mirza şi mi-am notat conştiincioasă.

Deloc greu.

Pentru 4 porţii aveţi nevoie de

4 vinete

3-4 căţei de usturoi

3 roşii

(Marcel a insistat să punem şi 1 ceapă)

1 ou mare

sare

+ulei de măsline pentru călit

Coaceţi vinetele. Lăsaţi-le să se răcească, apoi curăţaţi-le.

Începeţi să căliţi usturoiul curăţat şi tăiat, apoi adăugaţi roşiile tăiate şi ceapa tăiată mărunt (şi lăsaţi pe foc mediu cam 5 minute). Adăugaţi vinetele mărunţite şi sare după gust (şi mai lăsaţi pe foc 5 minute).

După ce se rumenesc toate bine, spargeţi oul peste şi amestecaţi.

Serviţi-o caldă.

Este un aperitiv, pe care l-am întâlnit şi lângă orez sau cartofi prăjiţi. 

Sau puteţi întinde mirza pe o felie de pâine sau lipie.

Aroma este fantastică! Şi-uite-aşa, măcar culinar... şi tot călătorim!

Ultima mea amintire legată de mirza ghasemi este prepararea ei de către un drag prieten întâlnit pe Insula Qeshm – el era din nord, eu pofteam mirza, el ştia că nu voi găsi nicăieri, aşa că a gătit-o acolo... şi Marcel l-a ajutat bucuros.

P.S. Vinetele le-am avut de la o prietenă dragă. J