Am mai făcut o singură dată clafoutis, acum mai mulţi ani. Am folosit kiwi şi nişte marsala în aluat, să-i dea puţin zvâc. Între timp, am ajuns la o variantă mai rapidă şi cu vişine, căci jonglez cu multe în această perioadă.

Am folosit—

250g vişine fără sâmburi

10g unt

2 linguri griş

3 ouă (medii)

210ml lapte

un strop de sare

3 linguri zahăr

175g făină (+făină pentru tapetat)

o picătură de esenţă de vanilie

Cum am făcut?

Marcel m-a ajutat să curăţ vişinele de sâmburi cu ajutorul unui pai metalic.

Într-o tavă de tartă obişnuită am topit untul în cuptor. După ce am tapetat tava, am aşezat vişinele şi am presărat grişul deasupra.

Separat, am bătut cu un tel ouăle întregi, laptele, sarea şi zahărul. Am adăugat făina şi am amestecat până când aluatul a devenit foarte fin. Esenţa de vanilie a venit la sfârşit.

Am turnat amestecul peste vişine şi am copt în cuptorul preîncălzit, la 180⁰C, 35 de minute.

Atât de fain a ieşit acest desert, că am înfulecat o felie şi mi-am mai tăiat încă două mai mici. Nu am avut nevoie de frişcă ori zahăr pudră, mi-a picat numai bine aşa.    

10 porţii (10*5 „grămăjoare”)

Aluat

125ml apă

60g unt

1 praf de sare

130g făină

4 ouă

Cremă

2 ouă

330ml lapte (+3-4 linguri lapte)

120g zahăr

50g făină

un strop esenţă de vanilie

2 plicuri zahăr vanilat

Sos de ciocolată

200g ciocolată neagră

30g unt

500ml lapte

20g amidon

Ecler – chou – profiterol. Triada perfectă, chiar şi mama le avea unele după altele notate. De primele două mă ocupasem, mai aveam profiterolul. După care Marcel e înnebunit. Astăzi l-am preparat şi...

Se fierbe apa împreună cu untul şi cu sarea. Când dă în clocot, se adaugă dintr-o dată toată făina, amestecând repede cu o lingură de lemn. Se ia de pe foc, se lasă puţin să se răcească, apoi se adaugă câte un ou, amestecând încontinuu. Nu se pune oul următor până ce primul nu a fost absorbit complet.

Am citit de curând că un truc pentru un plus de aer ar fi mixarea aluatului. Oare de ce credem că e bine să mixăm doar preparatele reci? J

Apoi, se umple un poş cu vârful de 1 cm diametru (ca să îmi fie uşor, eu mă ajut în continuare de o cană) şi cu el se toarnă într-o tavă pregătită cu hârtie de copt grămăjoare, zice mama, cât o vişină mai mare. Se lasă între grămăjoare o distanţă de 2 cm.

Se dau la cuptorul preîncălzit, la 190°C, pentru primele 15 minute, apoi se coc la 170°C, cu uşa cuptorului uşor deschisă, pentru încă 5 minute.

Se scot din cuptor, se aşază pe un grilaj pentru răcire (am aşezat şi folie de aluminiu dedesubt).

După ce se răcesc, cu ajutorul unui vârf de poş, se realizează o gaură în partea inferioară a formei şi se începe umplerea – dacă vă rămâne cremă, faceţi două umpleri.

Pentru umplere, veţi avea nevoie de crema de vanilie. Se freacă gălbenuşurile cu 2/3 din cantitatea de zahăr până se obţine o cremă spumoasă. Se adaugă 3-4 linguri de lapte şi se amestecă din nou. Se adaugă făina şi imediat se toarnă această compoziţie în laptele care clocoteşte cu vanilia. Se bate încontinuu până dă în 2-3 clocote. Se ia de pe foc şi se adaugă albuşurile bătute tare cu restul de zahăr. La final, se pun şi pliculeţele de zahăr vanilat, pentru un plus de savoare.

Am mâncat des profiterol în Turcia. Acolo îl fac cu un sos destul de lipicios – a cărui reţetă nu am reuşit încă să o aflu. Cu toate acestea, la finalul lui 2020, în Egipt, am dat peste un sos de ciocolată bun la unul dintre mic-dejunurile de acolo. Am intrat în vorbă cu bucătarul şi mi-a spus cam ce conţinea.

Inspiraţia pentru sosul de ciocolată din aceste două direcţii a venit. Aşadar, am topit ciocolata împreună cu untul pe baie de aburi, apoi am adăugat laptele şi, după ce s-a încălzit bine, amidonul. Am amestecat bine până a dat în clocot şi s-a format un sos de toată frumuseţea.

La final, am aşezat 5 „grămăjoare” într-o cupă şi le-am acoperit cu sosul de ciocolată. Am simţit nevoia de încă o porţie.

...meritase aşteptarea.  

8 x chou à la crème

Aluat

60ml apă

30g unt

1 praf de sare

70g făină

2 ouă (mici)

Cremă

1 ou

165ml lapte

60g zahăr

25g făină

un strop esenţă de vanilie

+150g frişcă sau smântână 25% (bătută cu 20g zahăr) pentru ornat

Ajunge greu la voi această reţetă (tot a mamei!) – deh, ultima perioadă a vieţii mele a fost foarte agitată, însă îmi revin –. Atât de gustoase mi-au ieşit prăjiturile, că nu am putut să nu împărtăşesc cu voi gustul lor.

Formele se prepară la fel ca eclerul—

Se fierbe apa împreună cu untul şi cu sarea. Când dă în clocot, se adaugă dintr-o dată toată făina, amestecând repede cu o lingură de lemn. Se ia de pe foc, se lasă puţin să se răcească, apoi se adaugă câte un ou, amestecând încontinuu. Nu se pune oul următor până ce primul nu a fost absorbit complet.

Se umple pe jumătate un poş cu vârful de 1 cm diametru şi cu el se toarnă într-o tavă pregătită cu hârtie de copt grămăjoare de mărimea unei jumătăţi de ou, nu bastonaşe ca la ecler. Se dau la cuptorul preîncălzit, la 190°C, pentru primele 20 minute, apoi se coc la 170°C, cu uşa cuptorului uşor deschisă, pentru încă 20 minute.

După ce s-au copt, se taie câte un căpăcel, iar partea de jos se umple cu cremă de vanilie, peste care se aplică un strat de frişcă.

Cum preparaţi crema de vanilie? Se freacă gălbenuşul cu 2/3 din cantitatea de zahăr până se obţine o cremă spumoasă. Se adaugă 1-2 linguri de lapte şi se amestecă din nou. Se adaugă făina şi imediat se toarnă această compoziţie în laptele care clocoteşte cu vanilia. Se bate încontinuu până dă în 2-3 clocote. Se ia de pe foc şi se adaugă albuşul bătut tare cu restul de zahăr. /între noi fie vorba, este crema mea de vanilie preferată!/

Revenind la căpăcel, acesta se pune la loc şi... rămâne doar să înfulecaţi prăjitura.

Cum vi s-a părut? :D

16 eclere

Aluat

125ml apă

60g unt

1 praf de sare

130g făină

4 ouă (mici)

Cremă

125g smântână 25%

20g zahăr

125g mascarpone

1 mango copt

Glazură

100g ciocolată neagră

Ştiaţi că pentru varianta de plural se acceptă „eclere” şi „ecleruri”?

Vă place acest desert? Marcel al meu îl adoră şi m-a tot bătut la cap din Egipt (unde mâncam mango mult) să îi fac. De fapt, are perioade în an când numai „ecler” aud că vrea (deja şi-a mai cumpărat un mango pentru următoarea serie). Am găsit reţeta mamei pentru forme şi am zis să îi dau un twist modern – prin umplutură.

Cu cel puţin 5-6 ore înainte, facem crema de mango. Batem smântâna pentru frişcă şi zahărul într-un vas şi în alt vas – mascarpone. Dăm mangoul prin blender, apoi încorporăm mascarpone în frişcă, amestecând uşor, cu o lingură de lemn. Adăugăm şi piureul de mango. Când compoziţia s-a legat, lăsăm vasul în frigider până când montăm eclerele.

Se fierbe apa împreună cu untul şi cu sarea. Când dă în clocot, se adaugă dintr-o dată toată făina, amestecând repede cu o lingură de lemn. Se ia de pe foc, se lasă puţin să se răcească, apoi se adaugă câte un ou, amestecând încontinuu. Nu se pune oul următor până ce primul nu a fost absorbit complet.

Se umple pe jumătate un poş cu vârful de 1 cm diametru (ca să îmi fie uşor, eu mă ajut de o cană, ca în imagine) şi cu el se toarnă într-o tavă pregătită cu hârtie de copt bastonaşe de 10 cm lungime, de grosimea unui deget. Se lasă între bastonaşe o distanţă de 3 cm.

Se dau la cuptorul preîncălzit, la 190°C, pentru primele 20 minute, apoi se coc la 170°C, cu uşa cuptorului uşor deschisă, pentru încă 20 minute.

Se scot din cuptor, se aşază pe un grilaj pentru răcire (am aşezat şi folie de aluminiu dedesubt). 

După ce se răcesc, cu ajutorul unui vârf de poş, se realizează trei găuri în partea inferioară a formei şi se începe umplerea. [mi-a fost un pic greu cu structura fibroasă a mangoului] De obicei, efectuez prima umplere şi revin cu o a doua.

În cazul de faţă, am hotărât să glazurez jumătate din eclere cu ciocolată, iar pe restul le-am băgat în frigider.

Pentru cele rămase am topit 50g de ciocolată (bain-marie), apoi am luat vasul de pe foc şi am adăugat cantitatea de ciocolată rămasă, amestecând până când am obţinut o structură lucioasă. Apoi, am turnat-o peste eclere şi am lăsat să se răcească.

Sunt grozave la micul dejun sau de savurat cu prietenii.   

4 porţii

100g zahăr pentru caramelizat

2 ouă

70g zahăr

coaja de la un sfert de lămâie (bio)

un strop de esenţă de vanilie

300ml lapte

În multe duminici ale copilăriei mele, mama făcea cremă de zahăr ars într-un vas ce-mi părea mult prea mare pe-atunci. Siropul acela de caramel mă cucerea de fiecare dată.

Am găsit reţeta şi-am adaptat-o la porţii individuale. Se prepară foarte repede.

Lăsaţi zahărul pe foc mic-mediu să se caramelizeze (durează cam 6-7 minute), apoi turnaţi-l imediat în ramekins pregătite dinainte (atenţie, este fierbinte!!).

Cât se răceşte caramelul, amestecaţi într-un vas ouăle, zahărul, coaja de lămâie, stropul de esenţă de vanilie şi laptele. Turnaţi acest mix peste caramel – care s-a întărit deja –, aşezaţi ramekins în nişte vase umplute cu apă (ar trebui ca apa să ajungă cam la ¾ din înălţimea ramekin-ului) şi introduceţi-le în cuptorul preîncălzit, pentru 35 minute, la 160°C.

Eu şi cu Marcel nu am prea rezistat (deşi crema de zahăr ars ar trebui să stea la frigider cel puţin câteva ore, dacă nu peste noapte) şi am servit două porţii călduţe. Celelalte sunt pentru mâine dimineaţă, la micul dejun. Numa’ bine că se aşază şi caramelul. J

P.S. Gustul – acelaşi cu cel din preparatul mamei. ♥