Astăzi: chimenul

Ce mă îngrozeşte cel mai tare când lucrez cu chimenul? Să nu folosesc prea mult ori prea puţin!

Din ce zone îmi aleg chimenul? Eu cu cel românesc am crescut! 😊

De ce îmi place? Bunicile şi mama mi-au trezit dragostea faţă de acest ingredient. Toată familia mea îl folosea foarte mult.

45 covrigei

50ml lapte

1 lingură/5g drojdie umedă

1 linguriţă zahăr

300g făină

1 linguriţă sare

100g unt

1 ou

+ 1 lingură chimen

+ 15-20g brânză tare rasă

+ 1 gălbenuş

Aveam în plan de mult să încerc reţeta aceasta (este a naşei mele Maria) şi îmi amintesc cu drag de sărbătorile din copilărie la care se făceau covrigei. M-am mai gândit şi că ar merge de minune să vă inspir să îi coaceţi de Paşti.

Iată că aşa se fac şi mi-au ieşit… şi-acum poftesc să merg şi să mai ronţăi din ei.

Încălziţi puţin laptele (cât să nu dezactivaţi drojdia) şi adăugaţi în el drojdia şi zahărul. După 5 minute, adăugaţi făina, sarea, untul topit şi oul şi frământaţi bine. Lăsaţi la dospit 1 oră.

Împărţiţi aluatul în două bucăţi (ca să vă fie mai uşor). Întindeţi o foaie cu o grosime de 3-4mm şi, cu ajutorul unei forme de covrigei, tăiaţi covrigeii şi aşezaţi-i într-o tavă pregătită cu hârtie de copt.

După ce aţi finalizat (aluatul va fi tot mai dur după prima întindere, aşa că vă recomand să apăsaţi bine pe formă, o singură dată), ungeţi cu o pensulă covrigeii cu gălbenuş. Eu am decis să fac 15 simpli, 15 cu chimen (preferaţii mei) şi 15 cu cedar (însă puteţi folosi şi caşcaval, parmezan…).

Coaceţi în cuptorul preîncălzit la 180°C, timp de 10-12 minute (practic, până când covrigeii se rumenesc).

Eu ador faptul că-s crocanţi la suprafaţă şi moi pe dinăuntru. Ca să îi menţineţi aşa, depozitaţi-i  într-un vas cu capac.