Pe când eram un rotofei mic, blond şi cu zulufi, îmi plăceau zilele când cele două bunici ale mele eliberau masa din bucătărie, aduceau un blat cât jumătate din ea pentru frământat [să nu credeţi că masa nu era mare!] şi pe o părticică din el, în stânga, îmi era şi mie permis să presar făină. Să modelez, să creez, să dau viaţă celor mai delicioase deserturi şi bunătăţuri coapte.